Jurnal Lev Tolstoi

Jurnalul lui Lev Tolstoi reprezintă una dintre cele mai intime și fascinante confesiuni din istoria literaturii universale, oferind o privire directă în „laboratorul” interior al marelui scriitor rus. 

Ținut pe o perioadă de mai bine de șase decenii (între 1847 și 1910), acesta documentează evoluția sa complexă, de la tânărul student predispus la vicii la filosoful moralist de la Iasnaia Poliana.

Thomas Mann scria la centenarul nașterii lui Tolsoi: „În el, omul a fost mai puternic decât artistul și neîndoielnic mai puternic decât gânditorul”. 

Această judecată, în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va fi nevoită să se mulțumească însă cu mai puțin. 

Fără a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui anume să coboare în laboratorul gânditorului. 

Aceasta, pentru că problemele reprezintă cea mai problematică parte a creației lui Tolstoi. Și pentru că mai persistă opinia potrivit căreia artistul și omul ar putea fi desprinși de gânditor. 

Poți să crezi în relativa superioritate a imaginilor lui Tolstoi față de ideile, sau, mai exact, față de unele dintre ideile lui prea insistent explicitate. 

Nu poți să nu recunoști însă organica lor osmoză de ansamblu. Gânditorul, artistul și omul alcătuiesc în cele din urmă o indivizibilă treime.

În consecință, voi izola de rest gândurile lui Tolstoi, numai și numai pentru ca cititorul să nu izoleze restul de ele. 

Și nici să nu izoleze între ele etapele unei aceleiași creații – potrivit prejudecății, decurgând din cea precedentă și completând-o, după care la început ar fi prevalat artistul, motiv de satisfacție pentru noi, și doar după aceea ar fi dominat gânditorul, întru enervarea noastră. 

Aparențele favorizează o atare diviziune; cu atât mai mult cu cât cele șase decenii de creație se împart într-adevăr în două perioade egale de câte treizeci de ani fiecare. (…)

Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităților sale concomitente și succesive o superioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru.

In paginile Jurnalului vom gasi:

Reguli stricte de viață: Tânărul Tolstoi își impunea liste rigide de comportament (combaterea lenei, a jocurilor de noroc, controlul pornirilor) și se autoevalua zilnic cu o asprime șocantă.

Geneza marilor romane: Notele oferă detalii prețioase despre procesul chinuitor de scriere pentru Război și pace sau Anna Karenina.

Criza spirituală și filosofică: Jurnalul surprinde transformarea sa radicală dintr-un aristocrat privilegiat într-un anarhist creștin, pacifist și apărător al celor săraci.

Conflictele conjugale: Spre finalul vieții, jurnalul devine și o cronică dureroasă a neînțelegerilor radicale dintre el și soția sa, Sofia, oferind contextul fugii sale dramatice de acasă înainte de moarte.