„Mai întâi, toata aceasta Marturisire a mea este o atestare, adica un Testament...

Daca as muri acum, as murmura: am fost fericit, am fost om privilegiat si covârsit de marile bucurii ale vietii.

Am suferit mult, si nu lipsesc din lista suferintelor multe ca sa nu le fi încercat si sa nu le fi trait pâna la extrema îndurare si deznadejde.

Dar nu am regrete si nici dezamagiri, si as pleca de aici cu constiinta ca am fost solidar cu tot ce am facut, bune si rele, solidar si raspunzator de ele.

Am primit si am hranit, dupa întelegerea mea, cele mai înalte sentimente, cele mai nobile aspiratii, cele mai teribile probleme care au confruntat Omul, de când e el sfânt, erou, poet, martir, nebun.

Am însa si o tristete mare, foarte mare, undeva în sufletul meu, ca nu am putut, cum am dorit, sa împartasesc ce-am purtat în inima mea unor oameni carora as fi voit sa le daruiesc în chip viu totul, ca sa stiu ca pot spune si ei cum pot spune eu: datorez mult cartilor, dar datorez totul câtorva oameni.“

– ALEXANDRU MIRONESCU

„N. Steinhardt spunea despre Mironescu ca «era un crestin cum rar întâlnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si îngaduitor»; parintele Benedict Ghius îi recunostea «calitatea exceptionala» de «întelept», de «adevarat cavaler al spiritului si al credintei», iar Mihai Sora, în prefata sa confesiva, îi evoca «statura spirituala» si «grija pentru soarta comunitatii».

Pornind de la aceste recomandari adamantine, cartile sale s-ar cuveni sa ne trezeasca atentia.

Dincolo de valoarea lor documentara, întregind cunoasterea epocii si, în special, a Grupului «Rugului Aprins», ele ne descopera o personalitate de talia lui Jacques Maritain, Vladimir Ghika sau Romano Guardini, daca ar fi sa ne gândim doar la confratii sai, mult mai cunoscuti, din aceeasi epoca.“

– BOGDAN TATARU-CAZABAN