In cele peste 600 de pagini, Marquez isi descrie copilaria, adolescenta si o parte din tinerete. Cartea începe cu un episod din tineretea autorului, pe la douăzeci de ani, când mama sa îl roagă să o ajute să vândă casa bătrânească din Aracataca. Marquez era la acea vreme un rătăcitor, tocmai abandonase studiile de drept si îsi petrecea timpul citind si scriind, fără să fi stabilit ce fel de scriitor doreste să fie. Călătoria către casa pe care o părăsise la vârsta de opt ani îi trezeste amintirile, inspiratia, indicându-i ce ar putea să scrie despre ea si sugerându-i, într-un fel, si cum să scrie.
Marquez dă roată amintirilor sale, concentrându-se asupra anilor în care a devenit scriitor, dar plonjând în anii copilăriei si ai tineretii pentru a prelua experientele care l-au influentat pe scriitorul ce urma să devină.
A trai pentru a-ti povesti viata este si o cronică a familiei. Marquez descrie atmosfera în care creste, rudele si vecinii. De la tatăl său, telegrafistul, la hoarda în continuă crestere de rude, la mama sa (care îl părăseste în 2002, ca si cum ar fi pus punct cărtii), la rudele mai îndepărtate, fascinantul, si cu dragoste descris, clan.
Cartea este plină de scurte portrete si schite, fiecare suficientă pentru a captura integral un caracter, asa cum este, de exemplu, neuitata pagină despre mătusa oarbă pe care ne-o putem imagina perfect mergând prin casă si bazându-se doar pe mirosul ei pentru a se orienta. Mărturiseste că mătusa murise când el avea numai doi ani, sugerând că totul este memorie precoce dar si re-inventie lung exersată, ce-l amăgeste chiar si pe autor că se află în fata realitătii. Totul se bazează pe povestile si legendele familiei pe care le ascultase si le reascultase si care se află la baza talentului său scriitoricesc.
Din paginile memoriilor transpare la tot pasul in mod navalnic exemplara vocatie de scriitor a lui Gabriel Garcia Marquez:" vocatia artistica, cea mai misterioasa dintre toate, careia ii consacri viata intreaga fara sa astepti nimic de la ea/.../ pe care o porti inlauntrul tau de cand te nasti/.../ asa cum este vocatia de preot.
In ziua in care am descoperit ca tot ceea ce imi placea cu adevarat era sa povestesc istorii, mi-am propus sa fac tot ce-mi sta in putinta spre a-mi implini aceasta dorinta. Mi-am spus: aceasta este vocatia mea. nimeni si nimic nu ma poate face sa ma consacru unei alte activitati."
Referinte despre cartea A trai pentru a-ti povesti viata
Ce defineste un scriitor? Care este acel moment magic in care un om realizeaza ca nu are alta menire decat aceea de a povesti intamplari, evenimente, ganduri pentru a-i incanta pe altii? Portretul artistului nu poate fi schitat decat de fiecare in parte, iar Gabriel Garcia Marquez face o adevarata incursiune in sine pentru a se descoperi in primul sau volum de memorii intitulat A trai pentru a-ti povesti viata.
Vivir para contarla nu este o insiruire de memorii, de amintiri redate intr-un stil clasic. Marquez tine foarte mult la notiunea de memorie amintita, care, explica el, nu este acelasi lucru cu cele ce au fost si s-au intamplat cu adevarat. El spune ca aceasta, chiar deformata de inselatorul ego, este sursa reala a unui volum de memorii. Prin modalitatea special aleasa, autorul recheama din amintire momentele cruciale – doar cele din copilarie si tinerete in acest prim volum – pentru definirea sa ca romancier-povestitor.
In scop declarativ, la inceputul cartii, autorul apeleaza la un citat, conform caruia viata nu este cea pe care ai trait-o, ci cea pe care iti amintesti ca ai trait-o. Daca intelege acest lucru, cititorului ii va fi mai lesne sa priceapa eventualele scapari si confuzii, amestecuri de crampeie de amintiri la care apeleaza Marquez pe tot parcursul celor sase sute de pagini de memorii, tocmai poate pentru a intari ideea cartii.
Laura Marinescu, Book Blog |
