Cu doua sute de ani in urma, intr-o coliba indepartata din Muntii Carpati, a trait un facator de minuni pe nume Rabbi Israel.

Unii spun ca nu a existat niciodata; la fel s-a spus si despre regele Arthur si despre Iisus Hristos insa legendele lor s-au pastrat pana in ziua de azi. Unii spun ca Israel nu a fost niciodata rabin, ci mai degraba un taran neinstruit care si a creat singur autoritatea.

Se spune ca inca de cand era copil a parasit scoala din sat, ca sa fuga in padure, unde a invatat graiul animalelor si pe cel al pasarilor, al copacilor, pietrelor si florilor.

Israel a coborat din munti pentru a-i invata pe oameni sa traiasca cu bucurie nemasurata, caci bucuria din fiecare lucru viu, spunea el, este forma cea mai inalta de venerare.

Padurile sunt sfinte, la fel si campiile, fiecare piatra si fiecare fir de iarba contin o scanteie din Sufletul viu; fiecare act al vietii, respiratia, mancatul, mersul, trebuie indeplinit cu ardoare, bucurie, extaz, caci fiecare dintre ele vorbeste despre Dumnezeu.

Invatatii care isi petrecusera tineretea searbada aplecati peste volumele Legii si au ridicat capetele si, pentru prima oara, au vazut cerul; el i-a scos din sinagoga intunecoasa si i-a dus in campiile deschise si acolo, le-a spus el, ii va auzi Dumnezeu.

El nu a incalcat traditia, ci a extins o. A respectat fiecare punct al Legii si s a inchinat in casa de rugaciune, dar a reafirmat ca adevarul divin se pierde in ritualul tuturor religiilor. A spus ca dorinta inimii de a adora este mai pretioasa decat forma sau locul adorarii.

In jurul sau s-au adunat multi discipoli. Curand, a inceput sa se amplifice legenda despre faptele minunate si invataturile lui Rabbi Israel, iar apoi a fost numit Baal Shem Tov, care inseamna Maestrul Numelui Minunat. Prin Numele acela, el a avut puterea sa savarseasca fapte minunate.