Erik von Kuehnelt-Leddihn (1909-1999) a fost un gânditor politic austriac, considerat a fi „cel mai interesant om din lume” (William F. Buckley).
Vorbea fluent opt limbi, citea în 11, a scris numeroase cărți de filosofie politică și istorie, eseuri, articole, romane.
Ideea fundamentală a gândirii sale o reprezintă apărarea libertății în contextul revoluțiilor moderne: „Studiile mele de teorie politică au căutat să descopere căi prin care să întărim marea tradiție apuseană a libertății umane, aflată acum sub un atac purtat din atât de multe direcții”.
Volumul de eseuri grupat sub titilul „Monarhie și război” prezintă o mostră elocventă a ideilor sale: apărarea libertății și a monarhiei tradiționale, văzută ca singurul regim în care libertatea umană este cu adevărat protejată, și o critică devastatoare a democrației de pe poziții clasice.
Unul din cele mai fascinante eseuri, cel care dă și titlul volumului, „Monarhie și război” demonstrează într-o manieră aproape imbatabilă dezastrul produs de democrație în felul în care sunt purtate conflictele militare.
"Republica Sadistă, cum numește într-un loc von Kuehnelt-Leddhin Revoluția Franceză, nu ne poate duce, pe plan secular, decât la Big Brother, Fratele cel Mare, locul tatălui fiind luat de stat, iar pe plan spiritual la înlocuirea tatălui cu principiul feminin – fie prin acest neopăgân soi de panteism al zilelor noastre (Mama Geea), fie prin raţionalism (Zeiţa Raţiune, Palas Atena în locul Fecioarei), vizibil foarte adesea în imaginea-simbol a femeii revoluţionare."
(Paul Anicet)