Theodore Dalrymple, un critic cultural și un psihiatru cu peste 25 de ani de experiență, demonstrează în „Minunate Nerozii” de ce psihologia nu a reușit să ofere o înțelegere mai bună a naturii umane.
Psihanaliza, gândirea pozitivă, behaviorismul, neuroștiința modernă și psihologia evoluționistă împiedică autocunoașterea onestă, necesară pentru formarea unui caracter sănătos, încurajând în schimb preocuparea obsesivă și bolnavă de sine.
În opinia autorului, majoritatea explicațiilor psihologice la modă nu reprezintă doar niște simplificări caraghioase, ci au consecințe dezastruoase pentru indivizi și societate deoarece le permit celor care cred în ele să fugă de responsabilitate și să arunce vina pe o mulțime de țapi ispășitori: copilăria, bagajul genetic, neurochimia și chiar constrângerile evoluționiste.
Cartea este scrisă pe înțelesul tuturor, iar Dalrymple utilizează umorul și ironia la tot pasul pentru a demola nerozii pe cât de pretențioase pe atât de periculoase.
"Dacă am arunca în ocean toate antidepresivele și anxioliticele din lume (așa cum sugera cândva O. W. Holmes Sr. că ar trebui să facem cu manualele farmaceutice), dacă am retrage de pe piață și am pune pe foc toate cărțile de psihologie, dacă s-ar lăsa de meserie toți psihologii, dacă s-ar închide toate facultățile de psihologie, dacă toată cercetarea psihologică ar fi abandonată, dacă am elimina din vorbirea zilnică toate conceptele psihologice, ar fi Omenirea atunci mai câștigată sau mai săracă, ar fi mai înțeleaptă sau mai smintită?
Ar fi afectată capacitatea de auto-înțelegere a omului? Am duce-o mai rău?"
- Theodore Dalrymple
Prezentarea cartii: Minunate Nerozii
În „Minunate Nerozii”, Theodore Dalrymple explică de ce înțelegerea de sine a omului nu a fost îmbunătățită de promisiunile false ale diferitelor școli de gândire psihologică.
Majoritatea explicațiilor psihologice ale comportamentului uman nu sunt doar excesiv de simpliste și ridicol de inadecvate, susține Dalrymple, ci sunt și social dăunătoare, deoarece le permit celor care cred în ele să evite responsabilitatea personală pentru acțiunile lor și să dea vina pe o multitudine de țapi ispășitori: copilăria lor, genele lor, neurochimia lor, chiar și pe presiunile evolutive.
Dalrymple arată cum școlile la modă de psihanaliză, behaviorism, neuroștiință modernă și psihologie evolutivă împiedică genul de autoexaminare sinceră care este necesară formării caracterului uman. În schimb, ele promovează obsesia de sine fără autoexaminare și folosirea excesivă a medicamentelor care afectează mintea.
„Minunate Nerozii” ia în considerare și obiecțiile metafizice la presupunerile psihologiei și sugerează că literatura este o fereastră mult mai luminoasă către condiția umană decât ar putea spera vreodată psihologia.