„Filocalia, de fapt, i-arata omului nu numai o învatatura teoretica, ci îi arata un model de viata.
De aceea, bine ar fi ca ea sa fie citita des si fiecare sa-si aduca aminte sa citeasca în fiecare zi fie dintr-un parinte din Filocalie, fie din altul, si cînd simte ca are nevoie mai ales de dezvoltarea unei anumite virtuti duhovnicesti sa se duca la acel parinte.
Sa ajunga Filocalia familiara fiecaruia, asa cum ar trebui sa stie fiecare crestin ce cuprinde fiecare Evanghelie, fiecare epistola a Apostolului Pavel, si cînd are nevoie sa se lamureasca într-o privinta oarecare sa se duca acolo, la capitolul respectiv.
Sa devina o carte familiara, carte de îndrumare, un îndrumator pentru viata.
Pentru aceasta, bine ar fi sa aiba fiecare Filocalia proprie, sa se gaseasca un mod de a se tipari în sute de mii de exemplare, ca sa fie nelipsita din fiecare casa de crestin adevarat si din fiecare chilie de calugar.
Sa devina o calauza în plan spiritual, aratîndu-ne felul cum trebuie sa ne fie viata în relatiile noastre cu Dumnezeu si în raporturile cu ceilalti, ca sa fie o viata de model, o viata care sa întareasca legaturile între noi, dragostea între noi, sa nu avem nimic de criticat în viata noastra, nimic care nu se cuvine sa se datoreasca unui crestin, cum ne învata atît de minunat Filocalia.“
– Pr. prof. dr. Dumitru Staniloae
Extrase din carte:
„Lumina care umple în rugaciune inima nu e o lumina a cunoasterii teoretice, ci a simtirii evidente si iubitoare a prezentei lui Hristos; orizontul deschis de acea lumina e un orizont al comuniunii cu Hristos, în care inima a intrat iesind din îngustimea închisorii în limitele eului propriu, e un orizont al vietii, al curatiei, al bucuriei, al pacii."
Numai deschizînd sau actualizînd aceste potente de simtire ale inimii cugetarea se întîlneste acolo cu Hristos.
Numai acolo Hristos, Soarele mai presus de simturi si de întelegere, Îsi daruieste sufletului care L-a primit la botez cu credinta razele Lui datatoare de lumina, de caldura duhovniceasca, de pace, de iubire, de bucurie.
Hristos Se iveste în acel interior intim al omului numai cînd sufletul Îl primeste cu credinta si cu iubire de bunatate sau de bunatate echivalenta cu frumusetea (cu filocalia).“
— PARINTELE DUMITRU STANILOAE