Despre Dumnezeu si om

Despre Dumnezeu si om (Din jurnalul ultimilor ani)

Ultimii ani ai vietii îl gasesc pe Tolstoi la mosia de la Iasnaia Poliana, traind ca un mujic. Lasase în urma societatea mondena petersburgheza, onorurile, ba chiar si propriul destin literar.

Devine un fel de patriarh nonconformist, în raspar cu autoritatile laice si cu cele ecleziastice.

Ajunsese la o credinta în care putini îl puteau urma.

Gasise un fel de-a se exprima mai simplu.

Aici, la Iasnaia Poliana, în singuratate, sta de vorba cu sine despre Dumnezeu si oameni, iar jurnalul, care l-a însotit permanent, e spatiul unde pune întrebari infinite, unde cauta sa înteleaga si sa se exprime altfel decât o facuse în romane.

Aceste meditatii au fost cenzurate în editiile anterioare ale jurnalului – puterea sovietica putea accepta „stilul“ lui de mujic, dar nu si spiritul care se împotrivea oricarei revolutii.