Raiul și iadul. O istorie a vieții de apoi

Raiul și iadul. O istorie a vieții de apoi sau ce se întâmplă cu noi după moarte?

Puține întrebări au tulburat atât de adânc imaginația și au modelat atât de puternic credințele, temerile și speranțele, dar și instituțiile și destinele oamenilor.

Raiul și iadul par astăzi noțiuni de la sine înțelese. Dar oare au crezut dintotdeauna evreii și creștinii în existența lor?

A predicat Isus însuși că sufletul ar merge, îndată după moarte, în rai sau în iad? De unde vin imaginile care ne-au dominat vreme de secole conștiința?

Asemenea unui detectiv al lumii vechi, Bart D. Ehrman, marele istoric al creștinismului timpuriu, urmărește cu erudiție, limpezime și curaj intelectual istoria concepțiilor despre viața de apoi, de la Epopeea lui Ghilgameș și lumea umbrelor zugrăvită de Homer până la Platon, Vergiliu, Biblia ebraică, literatura apocaliptică iudaică, Noul Testament și primele secole creștine. Iar această explorare fantastică ajunge la concluzii neașteptate.

Raiul și iadul nu este o carte despre ce trebuie să credem, ci despre cum am ajuns să credem.

Ehrman nu scrie pentru a risipi speranța, ci pentru a elibera întrebarea de sub povara fricii.

El ne arată cum s-au născut, cum s-au confruntat și cum s-au schimbat concepțiile despre moarte, judecată, înviere, nemurire, pedeapsă și mântuire.

Rezultatul este istoria spectaculoasă a uneia dintre cele mai puternice idei ale civilizației noastre: aceea că moartea nu poate fi  sfârșitul.
 

Recomandari: Raiul și iadul. O istorie a vieții de apoi

„O istorie elegantă, care explorează evoluția conceptului vieții de apoi în gândirea europeană.“

— The New Yorker

„Este oare cu adevărat rațional să gândești că există o ființă divină care îi iubește pe oameni, dar care a conceput realitatea în așa fel încât, dacă greșesc, vor fi supuși unor chinuri indescriptibile timp de trilioane de ani?

Este Dumnezeu un sadic transcendent, hotărât să-i tortureze pe oameni infinit mai rău decât cel mai vicios monstru din istorie?...

eoria despre răsplata sau pedeapsa personală răspunde unor nevoi și aspirații omenești foarte profunde. Ca ființe morale credem – avem nevoie să credem – că lumea are sens, că există dreptate și că, în cele din urmă, binele va triumfa asupra răului.

Noțiunile de rai și iad ne asigură că în viitor totul se va inversa.“

— BART D. EHRMAN

În această „înțelegere elocventă a modului în care moartea este privită prin numeroase tradiții spirituale”, Bart Ehrman povestește lunga istorie a vieții de apoi, începând cu Epopeea lui Ghilgameș și până la scrierile lui Augustin, concentrându-se în special pe învățăturile lui Iisus și ale primilor săi adepți.

El discută despre tururile ghidate antice ale raiului și iadului, în care o persoană vie observă binecuvântările sublime ale raiului pentru cei mântuiți și chinurile îngrozitoare ale iadului pentru cei damnati.

Unele dintre aceste relatări iau forma experiențelor aproape de moarte, cele mai vechi înregistrate, cu asemănări intrigante cu cele raportate astăzi.

Una dintre concluziile surprinzătoare ale lui Ehrman este că nu a existat niciodată o singură înțelegere grecească, evreiască sau creștină a vieții de apoi, ci numeroase viziuni concurente.

Mai mult, aceste viziuni nu au apărut de nicăieri; ele erau strâns legate de lumile sociale, culturale și istorice din care au emanat.

Abia mai târziu, în primele secole creștine, ele s-au dezvoltat în noțiuni de fericire eternă sau damnare, larg acceptate astăzi.

În această „istorie elegantă” (The New Yorker), Ehrman ne ajută să reflectăm asupra originii ideilor noastre despre viața de apoi.

Cu „narațiunea sa bogat stratificată” (The Boston Globe), ne asigură că, chiar dacă poate exista ceva pentru care să sperăm atunci când murim, cu siguranță nu există nimic de care să ne temem.