Ipoteza fericirii

Ipoteza fericirii - Armonia dintre știința modernă și vechea înțelepciune

Fericirea nu e ceva ce putem găsi, obține sau atinge în mod direct. Trebuie să ne asigurăm condițiile potrivite și apoi să așteptăm. Unele dintre acele condiții țin de noi înșine. Altele presupun o relație cu lucruri care se află în afara noastră — la fel cum plantele au nevoie de soare, apă și pământ fertil pentru a crește, oamenii au nevoie de iubire, de muncă și de o legătură cu ceva mai mare decât ei înșiși.

Jonathan Haidt, unul dintre cei mai importanți psihologi sociali ai lumii, a luat zece dintre marile idei despre fericire transmise de filozofia antică — stoicism, budism, creștinism, confucianism — și le-a supus unui test riguros: ce spune despre ele știința modernă? Care rezistă? Care se confirmă? Care sunt miturile pe care le perpetuăm fără să le punem la îndoială?

Rezultatul este o carte care nu face promisiuni ușoare și nu vinde rețete simple. „Ipoteza fericirii" pune în discuție concepții populare despre originea fericirii, despre rolul reciprocității, despre contribuția rațiunii la luarea deciziilor — și arată, cu argumente din neuroștiință, psihologie evoluționistă și filozofie, că înțelepciunea antică și descoperirile moderne converg adesea spre același adevăr.
 

În „Ipoteza fericirii" vei descoperi:

• De ce virtutea nu îți este propria răsplată — și ce anume face cu adevărat diferența între o viață bună și una ratată.

• De ce extrovertiții sunt în medie mai fericiți decât introvertiții — și ce ne spune asta despre natura socială a fericirii umane.

• De ce gândirea conștientă nu e atât de importantă cum ne-ar plăcea să credem — și cum emoțiile și intuițiile guvernează în realitate deciziile noastre.

• Ce au dreptate stoicii și budiștii — și unde se înșeală, conform cercetărilor moderne despre adaptare hedonică și condiționare afectivă.

• Cum să construiești condițiile fericirii — nu ca stare de moment, ci ca mod de viață susținut de relații, sen