Jurnal din vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, pachet 3 volume

Pachetul "Jurnal din vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej" contine volumele: 

- Călugărul alb
- Memoriile mandarinului valah. Jurnal 1954-1956
- Memoriile mandarinului valah. Jurnal 1957-1958

Călugărul alb

Atunci când Petre Pandrea nu i-a mai putut smulge pe inocenţi din ghearele justiţiei, ba chiar, curând, avea să-i urmeze şi el la închisoare tocmai pentru că încercase să-i apere, tot ce a mai avut puterea să facă a fost să scrie povestea lor, a călugărilor de la Mânăstirea Sihastru şi a călugăriţelor de la Mânăstirea Vladimireşti, văzută fără detaşare, pentru că totul abia se petrecuse, se petrecea încă, iar naratorul era, mai înainte de a fi închis în temniţele statului comunist, zăvorât în propriul lui destin, în propriile lui viziuni, ochii lui de bărbat încercat priveau prin lentila lacrimei judiciare, fără putinţa de a mai aduce vreo uşurare.

Memoriile mandarinului valah. Jurnal 1954-1956

„Cronicar umil al vremurilor tulburi şi încâlcite” pe care le trăieşte, dar şi „un fel de Cruce Roşie vigilentă, gata să panseze răniţii la primul apel”, Petre Pandrea se revendică în permanenţă din cinul mandarinal, „clasă aparte, unică şi dominantă prin graţie, jertfă, duh şi creaţie, peste principi, peste dictatori ai tinichigismului proletaroid valah, peste industriaşi, peste negustori”.

Dar apartenenţa aceasta avea şi reversul său nedorit: „Noi ne dăm la o parte cu politeţea unor fii de regi în faţa mitocanilor şi a valeţilor beţi. Nu oftăm şi nu plângem, fiindcă nu este de demnitatea noastră”.

Memoriile mandarinului valah. Jurnal 1957-1958

 

Un mandarin valah plăteşte vama istoricilor viitorului, fraţilor şi semenilor săi, care au nevoie de material crud, de autenticitate, de sinceritate, de lipsa fardului. Nu am cruţat pe nimeni.

Nu m-am cruţat nici pe mine. Amicus Plato sed magis amica veritas.

Am scris într-un anumit sens sine ira et studio, cum ne învaţă Tacitus, străbunul nostru latin, încercând o anumită depărtare de oameni şi evenimente, deşi oamenii m-au călcat pe bătături şi pe nervi, deşi evenimentele m-au fript câteodată până la rărunchi şi ficaţi.

Se văd arsurile. Se văd bătăturile. Nu fac parte din istorie?

Recomandari: 

Petre Pandrea nu percepe comunismul instalat la București și în țară în principal ca pe un produs de import. El identifică și consemnează premisele preexistente în receptarea autohtonă a comunismului.

Metehnele politicii naționale prin care comunismul a pătruns și aici sînt indicate cu precizie.

Astfel că referirile lui la noii lideri politici  –  fie că e vorba de Ana Pauker, Gheorghiu-Dej sau Petru Groza – sau la noii „influencer-i” – un Mihail Ralea sau Petre Constantinescu-Iași – sînt directe, la concret, fără etichetări inutile.

Cei menționați nu sînt în primul rînd comuniști, ci un cumul de caracteristici cunoscute și inventariate în timp de autor, peste care haina comunistă s-a potrivit întîmplător foarte bine.

Ionut Iamandi, Dilema Veche