Opera omnia. Conversatii. Manualul

„Cei doi întelepti, cei mai mari, ai Antichitatii crepusculare: Epictet si Marc Aureliu, un sclav si un împarat.”

(Emil Cioran)

„Cu Epictet, Porticul ajunge sa demonstreze concret faptul ca pâna si un sclav poate sa fie filosof si poate sa ramâna liber mult mai mult decât oamenii liberi, în sensul comun al termenului, si anume liber în spirit.”

(Giovanni Reale)

„Desigur, Epictet considera, în termeni foarte stoici, ca omul trebuie sa se supuna sortii sale. Manualul îl îndeamna pe cititorul sau: nu cere ca ceea ce survine sa se petreaca cum vrei tu, ci doreste ceea ce se întâmpla asa cum se întâmpla, caci astfel vei duce o viata fericita.”

(Eugen Cizek)

„Epictet, asadar, promoveaza o filosofie dinamica si fortificatoare, bazata pe cercetarea naturii, pe cunoasterea de sine si pe libertatea asumata, în cadrul determinismului cosmic si social.

De aceea, Epictet este un filosof peren si contemporan cu noi.”

(Traian Diaconescu)

„Considerat alaturi de Seneca si Marcus Aurelius cel mai de seama reprezentant al ultimei perioade a stoicismului, numita si «stoicismul imperial», Epictet face parte din categoria filosofilor care, în ciuda faptului ca nu au lasat nimic scris, au avut un impact deosebit asupra filosofiei antice.

Dialogul cu maestrul, asa cum apare el în Conversatii, se dovedea a fi un exercitiu spiritual care se practica în grup si care invita la examenul de constiinta, la atentie asupra sinelui, pe scurt, la faimosul «Cunoaste-te pe tine însuti!», la un raport de la sine la sine, care este fundamentul oricarui exercitiu spiritual.

În aceste dialoguri, sa te cunosti pe tine însuti reprezinta fie sa te cunosti ca iubitor de întelepciune, fie sa descoperi în fiinta ta ceea ce este cu adevarat al tau, fie sa-ti cunosti adevarata stare morala, adica sa-ti examinezi propria constiinta.

Atunci când Epictet initiaza un dialog cu un discipol, acesta nu devine un expozeu teoretic si dogmatic, ci un examen concret si practic, întrucât nu este vorba de expunerea unei doctrine, ci de îndrumarea interlocutorului spre o atitudine mentala.

Dovedindu-se un adevarat exercitiu spiritual, dialogul cu Epictet îl conduce – discret, dar sigur – la convertire pe interlocutorul sau, cu conditia ca acesta sa-si doreasca cu adevarat sa dialogheze, adica sa-si doreasca în mod real sa gaseasca adevarul.”

(Cristian Bejan)

„Omule, tu ai o facultate de a alege, care în mod natural nu poate fi împiedicata si nici supusa vreunui obstacol.

Acest lucru este scris aici, în maruntaie. Eu ti-l voi demonstra mai întâi în ceea ce priveste domeniul asentimentului.

Poate oare cineva sa te împiedice sa-ti dai asentimentul unui lucru adevarat?

Nimeni. Poate oare cineva sa te forteze sa accepti falsul? Nimeni.

Vezi ca în acest domeniu alegerea ta deliberata este de neîmpiedicat, nesupusa nici unui obstacol si lipsita de capcane.

Ei bine, în domeniul dorintei si al impulsului, lucrurile stau altfel? Cine poate sa învinga un impuls, daca nu un nou impuls?

Cine poate sa învinga o dorinta sau o aversiune, daca nu o noua dorinta si o noua aversiune?”

(Conversatii, I, 17, 21-24)