Culoarea răzbunării. Seria Lumea de cerneală IV

„Ce e o carte, dacă nu poate să povestească? Ce e o carte, dacă nu vorbește de iubire, de prietenie și bucurie, păstrând toate acestea, în pofida întunecimii din lume?

Să dispară, șoptea griul. Să dispară culorile care pictează lumea. Să dispară cuvintele care vorbesc despre ea. Să dispară timpul. Să dispară amintirea.”

Au trecut cinci ani de la întâmplările din Moarte de Cerneală, iar în Ombra dăinuie pacea.

Deget-de-praf se bucură de stima locuitorilor orașului și de căldura celor apropiați.

În altă parte a Lumii de Cerneală însă, Orpheus pândește momentul prielnic pentru a se răzbuna pe Dansatorul-de-foc și pe cei care i-au dejucat planurile.

Cuvintele nu-l mai ascultă iar limba-i vrăjită e acum doar o bucată de carne neputincioasă. Singura lui șansă e vraja nemiloasă a Cititoarei-de-umbră.

O carte mică îi înghite pe apropiații lui Deget-de-praf între filele ei și-i șterge din lume cu o culoare fermecată: griul.

O poveste despre împletirea luminii cu întunericul, despre puterea cuvintelor, scrise ori rostite, și a imaginilor.