Moda în Tara Româneasca

Folosindu-se de marturile calatorilor straini, de cele mai reprezentative portrete pastrate în colectiile muzeelor, de piesele de costum care au înfruntat timpul si mai ales de tablourile votive din 141 de biserici, Tudor Dinu analizeaza minutios fiecare piesa vestimentara, veche sau noua, si evolutia ei în timp.

Pe lânga atâtea alte prefaceri si transformari sociale, prima jumatate a secolului al XIX-lea a adus în Tara Româneasca o schimbare spectaculoasa a costumului.

Trecerea de la moda orientala caracteristica Valahiei fanariote a veacului al XVIII-lea la noile piese de vestimentatie apuseana, promovate de armata tarista, care ocupase principatul, nu a fost totusi brusca, cele doua paradigme coexistând o vreme, în combinatii dintre cele mai extravagante.

Dupa cum era de asteptat, promotoarele noii mode au fost mai ales doamnele din înalta societate, care s-au întrecut în a imita eleganta si luxul aristocratelor din marile capitale europene, de la Fanar pana la Viena si Paris.

Folosindu-se de pitorestile marturii ale calatorilor straini, de cele mai reprezentative dintre cele circa 200 de portrete de sevalet din epoca pastrate în colectiile muzeelor, de piesele de costum care au înfruntat timpul si mai ales de tablourile votive din 141 de biserici, în care au fost zugravite peste o mie de chipuri – si pe care le-a fotografiat el însusi, adesea în conditii dificile –, Tudor Dinu analizeaza minutios fiecare piesa vestimentara, veche sau noua, si evolutia ei în timp.

Jupâni, logofeti, vornici, medelniceri si alti boieri mari si mici, învesmântati în anterie, fermenele, cepchene si giubele, cu islice, calpace si cealmale, juni în frac ori redingota, cu joben sau palarie, jupânese, postelnicese si boieroaice în rochii somptuoase si etalând bijuterii rafinate, dar si ciobani, polcovnici, serdari si capitani, protopopi si diaconi defileaza în paginile acestei carti, într-o fastuoasa parada a modei din anii 1800–1850.