Moartea la Veneţia. Povestiri 1893–1912

 

„Povestirile si nuvelele demonstreaza ca opera lui Thomas Mann este de o actualitate indiscutabila: prin maxima finete psihologica combinata cu rasul si afectiunea fata de sufletele in care «se arunca o privire», prin tema artistului cu tot echivocul ei si ideea malentendu-ului si a superficialitatii care stau adesea la baza succesului, prin temele ei tabu, azi foarte la moda, prin curajul de a spune lucrurilor pe nume in toate nuantele lor, fara pudibonderie, prin jocurile lingvistice si intertextualitate impuse definitiv de postmodernism si, desigur, prin valorile ei umane si prin valoare artistica, de fapt, singurele care conteaza la bursa posteritatii literare.“

— IOANA PARVULESCU 

 

„Personajele artisti ale lui Mann, asa cum le portretizeaza in opere pre­cum Tonio Kröger in 1903 si apoi in Moartea la Venetia, sunt atrase de decadenta si dezordine nu numai pentru ca traiesc intr-o lume de declin istoric, desi acest aspect este important.


Ele traiesc de asemenea la sfarsitul disputei dintre arta clasica si cea romantica, si au nevoie sa cunoasca si sa inteleaga partea romantica intunecata si ascunsa a vietii, sa intrebe in ce consta natura artistica si spirituala a acesteia.“

— MALCOLM BRADBURY, „Thomas Mann“, in The Modern World. Ten Great Writers