Lumea de ieri

Lumea de ieri: Evoluția Europei între 1895 și 1941, într-una din cele mai importante cărți-document ale epocii noastre

„Lumea de ieri“ este Viena și Europa de dinaintea Primului Război Mondial: o lume sigură, stabilă și armonioasă, unde libertatea de spirit domnea neștirbită. 

Lumea în care s-a născut și a început să scrie, cunoscând celebritatea, Stefan Zweig, în care el a călătorit, s-a îndrăgostit de cultura franceză, a legat mari prietenii intelectuale. 

Odată cu catastrofa din 1914, lumea aceasta dispare treptat: tronurile se prăbușesc, ideile se tulbură, o întreagă civilizație începe să se scufunde, pentru ca, odată cu venirea lui Hitler la putere, să fie înghițită de barbaria nazistă. 

Presărată cu întâmplări pitorești și povești dramatice, populată de personaje celebre ale timpului – Hugo von Hofmannsthal, Rilke, Emile Verhaeren, Romain Rolland, Rodin, Richard Strauss, Tolstoi, Gorki, Benedetto Croce, Bernard Shaw, H.G. Wells, Freud etc. –, plină de farmec și culoare, cartea lui Zweig exprimă totodată sensul unei vieți, semnificația unei misiuni de scriitor, a unui ideal intelectual. 

Un ideal care, cel puțin pentru autor – acesta s-a sinucis în 1942, la scurtă vreme după ce și-a încheiat cartea –, a devenit absurd în lumea cea nouă, în lumea de azi.

Fragment: 

„Când încerc să găsesc o caracterizare succintă pentru anii dinaintea Primului Război Mondial, ani în care am devenit matur, mi se pare că formula cea mai pregnantă ce li se poate aplica este aceea de vârstă de aur a statorniciei.

În aproape milenara noastră monarhie austriacă, totul părea să se sprijine pe temelii de granit, statul însuşi fiind chezăşia supremă a acestei trăinicii. [...]

Fiecare ştia ce are şi ce i se cuvine, ce este permis şi ce nu. Toate îşi aveau o normă, o măsură şi o pondere precisă. [...] Se trăia bine, se trăia uşor şi fără griji în acea Vienă de altădată. [...]

Ura care contrapune o ţară altei ţări, un popor altui popor, un grup altui grup încă nu ţâşnea zilnic din gazete, nu dezbina oamenii şi naţiunile; acel instinct de turmă şi de gloată încă nu devenise atât de monstruos cum e în viaţa publică de azi; libertatea de mişcare a individului trecea drept o condiţie firească a existenţei, lucru ce abia se mai poate concepe astăzi; toleranţa nu era dispreţuită cum e astăzi, ca un semn de slăbiciune şi lipsă de fermitate, ci se afla la loc de cinste ca o forţă etică.“

(Stefan ZWEIG)
 

STEFAN ZWEIG s-a născut în 1881, la Viena, în familia unui înstărit industriaş evreu. 

Studiază filozofia la Universitatea din Viena, iar în 1904 obţine titlul de doctor cu o lucrare dedicată ideilor lui Hippolyte Taine. 

În 1904 pleacă în Franţa, unde îl cunoaşte pe Romain Rolland, pe care îl va admira o viaţă întreagă. 

Vizitează Anglia, Statele Unite, India şi alte ţări, continuându-şi în tot acest timp preocupările literare. 

În 1915 se căsătoreşte cu Friederike von Winternitz. În timpul Primului Război Mondial, declarându-se pacifist, nu luptă pe front, slujindu-şi patria ca funcţionar la Arhivele Ministerului de Război. 

În 1919 părăseşte Viena pentru a se stabili la Salzburg; aici, în cursul unui deceniu, scrie cele mai celebre dintre povestirile, eseurile şi biografiile sale, care i-au adus consacrarea şi notorietatea. 

În 1934, când Hitler vine la putere în Germania, părăseşte Austria şi trăieşte o vreme în Anglia. Cărţile lui sunt interzise de naţional-socialişti, ceea ce, pe lângă traiul în exil, îi provoacă o mare suferinţă. 

În 1939 divorţează şi se recăsătoreşte cu o tânără englezoaică, Charlotte Elisabeth Altmann. 

În 1940, în faţa expansiunii naziste în Europa, familia Zweig se refugiază peste Ocean, rămânând pentru scurt timp la New York, apoi, în acelaşi an, se stabileşte la Petropolis, în Brazilia. 

Pe 22 februarie 1942, Stefan Zweig şi soţia sa, Lotte, se sinucid. 

Impresionanta opera a lui Zweig cuprinde lucrări de ficţiune – Scrisoarea unei necunoscute, Amoc, Spaima: romanul unui adulter, Simţuri rătăcite, Suflete zbuciumate, Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei –, biografii şi eseuri pe teme istorice – Orele astrale ale omenirii, Maria Antoaneta, Maria Stuart, Erasmus de Rotterdam, Magellan – şi memorialistică – Lumea de ieri (Humanitas, 2012).