Haiduci, hoţi și tâlhari în Ţara Românească

Haiduci, hoţi și tâlhari în Ţara Românească sau cine erau cu adevărat haiducii din Valahia la 1800?

La această întrebare a răspuns cum s-a priceput cinematografia comunistă, amestecând haiducii și tâlharii de drumul mare și oferind spre nemurire figura marelui erou salvator gata să-și sacrifice viața pentru binele poporului.

Doar că imaginea aceasta pălește odată ce parcurgem excelenta cercetare întreprinsă de Daniel Gicu: temeinic documentată și pasionant scrisă, cartea aceasta ne ajută să înțelegem ce e de fapt cu «haiducii lui Șaptecai». 

Autorul inventariază jafurile și tâlhăriile comise în Valahia la cumpăna dintre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, precizându-le contextul și creionând figurile celebrilor tâlhari, lotri, hoți și haiduci. 

Pășim astfel în mijlocul cetelor lor și aflăm cum își duceau de fapt existența, cu planurile de atac, drumurile de noapte sau pân­dele de zi; aflăm cine erau iscoadele și gazdele de hoți și cum se organizau asalturile poterei sau urmăririle de pe potecile de munte.

A fost deci Iancu Jianu un haiduc de legendă, sau doar un tâlhar notoriu, care a băgat spaima deopotrivă în țărani și în stăpânire? 

Granița dintre cele două categorii este mai subțire decât ne-o închipuim, iar această carte o trasează cu mult mai multă claritate. 

Într-o epocă în care Valahia mișuna de hoți și tâlhari, cine era cu adevărat haiduc, și ce însemna asta mai precis? O vom afla din această carte «tâlhărească» bine documentată și extrem de interesantă.“

 — CONSTANȚA VINTILĂ

Despre autor: 

DANIEL GICU (n. 1980) a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Este doctor în istorie al Universității din București cu teza Identitate națională și interese comerciale în primele colecții de basme populare românești (1845–1909). 
 

Cuprins: Haiduci, hoţi și tâlhari în Ţara Românească

INTRODUCERE

Teoria „banditismului social“ și critica sa în istoriografia occidentală
Istoriografia românească a problemei
Încadrarea cronologică
Materialul folosit

INFRACTORI DE DREPT COMUN – SAU EROI?

Hoț, fur, lotru, haramin, tâlhar, haiduc: complexități semantice
Tâlhar, sau haiduc?

PORTRETUL SOCIAL AL TÂLHARULUI: CATEGORII, ORIGINI, CIRCUMSTANȚE

Tâlhari proveniți din rândul țăranilor
Ciobani transformați în tâlhari
Țigani tâlhari
Tâlhari proveniți din rândul orășenilor și negustorilor
Preoți tâlhari
Tâlhari din rândul boierilor
Străini în cetele de tâlhari
Beșlii, seimeni, arnăuți...
Panduri
Vătafii de plăiași și cătanele polcovnicilor
Disciplinarea militarilor neregulați

DE CE SE FĂCEAU OAMENII TÂLHARI

Cauzele sociale ale tâlhăriei
Lupta politică și națională a tâlharilor
Tâlhari de conjunctură, în vremea războielor și răzmerițelor

ORGANIZAREA CETELOR DE TÂLHARI ȘI MODUL LOR DE ACȚIUNE

Răspândirea geografică a fenomenului tâlhăriei
Organizarea cetei de tâlhari
Modul de acțiune al tâlharilor

VICTIMELE ATACURILOR TÂLHĂREȘTI

Ciocoii și instituțiile statului, ținte predilecte ale atacurilor
Negustorii și cârciumarii
Preoții, călugării, bisericile, mănăstirile
Ciobanii
Au fost țăranii ajutați, sau jefuiți de tâlhari?
Ce furau tâlharii: de la bani și bijuterii la pâine și brânză

REACȚIA AUTORITĂȚILOR

Nizamuri pentru stârpirea tâlharilor
Organe administrative locale însărcinate cu prinderea tâlharilor
Simbriașii de la centru
Ineficiența autorităților
Când autoritățile fură de la tâlhari
Tâlharii se bucură de protecția potentaților locali
Știrile și zvonurile despre tâlhari în jocul politic

CONCLUZII

ADDENDA

Anexa 1. Cazuri de tâlhărie judecate de Divanul Craiovei în perioada 1831–1840.
Anexa 2. Cazuri de tâlhărie judecate de Divanul Judecătoresc în perioada 1831–1840.