„Lucrarea, copioasă și bine scrisă, abundă în informații privitoare la ascensiunea lui Nicolae Ceaușescu în cadrul Partidului Comunist până când ajunge la putere în 1965, vorbește despre politica sa naționalistă și modernizatoare impusă la modul violent, despre independența sa în sânul lagărului sovietic, despre puterea sa represivă marcată de omniprezența Securității, despre cultul personalității, fără a uita obstinația acestuia de a-și conferi o legitimitate științifică prin confecționarea unor diplome false.
(Le Figaro Histoire)
Cuprins: Ceaușescu. Dictatorul ambiguu
Partea întâi. Militantul răsplătit (1918-1965)
1. Un ideal radical, dar alogen: „Vreau să fiu Stalin al României” (1918-1944)
2. Promovarea tânărului aparatcic din anturajul lui Dej (1944-1958)
- La umbra „moscoviților” (1944-1945)
- Dej, secretar general, Ceaușescu în Comitetul Central – și însurat (sfârșitul 1945-1953)
- Mare câștigător al unei destalinizări iluzorii (1953-1958)
3. Ascensiune la vârful unei Românii național-comuniste: o surpriză bine pregătită (1958-1965)
- Etosul și formarea unui delfin comunist
- Activitatea numărului doi din partid
- Susținerea stalinismului fără sovietici: autoritarism și industrializare
- Prietenii antisovietice și „declarația de independență” din aprilie 1964
- Sfârșitul lui Dej și venirea la putere a lui Ceaușescu
Partea a doua. Un început popular: liberalizare iluzorie, naționalism și diversificare internațională (1965-1970)
4. Concentrarea discretă a puterii și antisovietismul (1965-1967)
- Prudența unui arivist cu moravuri austere (martie-iulie 1965)
- Consacrarea la Al IX-lea Congres (iulie 1965)
- Carisma împotriva sistemului – spre o mai bună utilizare a lui (1965-1967)
- Intimitatea brutalizată: natalism național și politică anti-divorț
5. 1968: sfidarea național-comunistă la Moscova, culme a diplomației românești (1968-1970)
- Pekinul contra Moscovei, indicatorul autonomiei internaționale (februarie 1968)
- Mai 1968: „Trăiască România!”, Generalul vorbește românește, între Atlantic și Ural
- August 1968: totul sau nimic în Cehoslovacia
- Câștigarea unui pariu ambiguu: popularitatea unui naționalism hazardat (august 1968 – sfârșitul lui 1970)
Partea a treia. Voluntaristul autoritar prins în capcană de bunăvoința occidentală: destindere, îndatorare și drepturile omului (1970-1981)
6. Decolarea ratată a omului nou: criza petrolieră, apropierea Est-Vest și avântul pe loc (1970-1975)
- Adevărata inițiere a fazei reacționare și represive: primăvara lui 1970
- Radicalizarea mascată (martie 1970 – iulie 1971)
- Radicalizarea deschisă: sensul tezelor din iulie 1971 (1971-1973)
- Personalizarea puterii și jocul Est-Vest: confortul îndoielnic al patului lui Procust (1974-1975)
7. Pocher mincinos călare pe blocuri: de la comunistul atipic la liderul destabilizat (1975-1980)
- Viața cuplului Ceaușescu, un model… până la cultul personalității
- De la Prometeu la Sisif: societatea plătește alegerile lui Ceaușescu
- Fundăturile post-Helsinki (1976)
- Opoziții și cutremur: alerta din 1977
- Remodelarea urbană și rurală: la om nou, spațiu nou
- Inflexiunea din 1978 – Back to the USSR! (1978-1980)
Partea a patra. Fuga înainte a cuplului însingurat: incongruența neostalinismului în globalizarea liberală (1980-1989)
8. Costisitorul divorț de Occident: rambursare și penurii (1980-1985)
- Sfârșitul iluziei exportului și al popularității (1980-1982)
- Reglaj prin penurie internă și șantajul asupra sovieticilor (1983-1985)
9. Imposibila întoarcere în poala sovietică a fiului rătăcitor (1985-1989)
- Mihail Gorbaciov sau demonetizarea lui Ceaușescu (1985-1989)
- Ceaușescu în criza finală
- Epilog. Revanșa postumă a lui Ceaușescu