Varul Alexandru si alte povesti adevarate

„Avusesem, nu demult, 20 de ani. Ar fi trebuit sa fiu la facultate, dar nu mai eram. Soarta decisese pentru mine sa fiu unul dintre detinutii politici care trebuia sa contribuie la construirea socialismului prin saparea Canalului.“

— ADRIAN OPRESCU

„Am citit multe carti de memorii foarte bine scrise si de-a dreptul emotionante.

Una din ele a fost Varul Alexandru, de Adrian Oprescu, care fusese arestat când avea 20 de ani si era student în anul întâi.

Si-a scris memoriile dupa 60 de ani, deci la optzeci de ani, si le-a povestit cu o minunata prospetime!“

— NICOLAE MARGINEANU

Prefata de Gabriel Liiceanu

„În urma cu câteva luni, am primit, pe computer, scrise cu un singur deget si fara diacritice, cele nouasprezece povesti adevarate care alcatuiesc volumul Varul Alexandru.

Autorul, care a împlinit 78 de ani, ma ruga sa-i spun ce parere am.

Primindu-le, am surâs. Nu i-am dat nici o sansa. Nici cea mai mica.

Nimeni pe lume, mi-am spus, începând sa scrie la o asemenea vârsta, nu a putut da ceva literar valabil.

Cultura lui umanista se reducea de altfel la istorici si politologi francezi.

Cu literatura nu avusese niciodata o buna întâlnire.

Afara de epistole ocazionale, scrise cu haz, nu stiam sa fi produs vreodata ceva.

Stiam ca seara, târziu, îi placea sa faca focul în caminul din living si sa se uite la jocul flacarilor, sorbind un Côtes du Rhône si tragând dintr-o pipa.

Dar nu stiam ca se apucase de scris. L-am întrebat de unde i se trage.

Am scris pentru ca mi se parea ca am ceva de spus.

De unde a învatat sa scrie, la peste 70 de ani?

Cu aceasta întrebare în minte, m-am grabit sa dau cartea la tipar. E o carte superba!“

— GABRIEL LIICEANU