Psihologia copilului, Editia a doua

Psihologia copilului evidentiaza dinamismul ierarhic al dezvoltarii psihice a copilului prin dobândirea noilor achizitii si formarea de competente adaptative la mediul ambiant si modul în care se construieste treptat personalitatea copilului, care acumuleaza însusiri înca din ontogeneza timpurie.

În centrul analizei propuse de autori se afla factorii care influenteaza dezvoltarea copilului, cresterea acestuia într-un mediu favorizant sau mai putin favorizant, nivelul sociocultural si educational ce joaca un rol fundamental în structurarea tipologiei psihice si a stilului comportamental.

Prin continutul si modul de tratare, de organizare sistematica si logica, dar si prin nivelul informatiilor vehiculate, Psihologia copilului se adreseaza specialistilor, psihologi, psihopedagogi, pedagogi, dar si studentilor ce se pregatesc în specializarile respective, si nu în ultimul rând parintilor interesati de copil si de copilarie.

Emil Verza este profesor emerit la catedra de Psihopedagogie Speciala a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti.

Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest Timisoara (2002), al Universitatii Ovidius Constanta (2010), al Universitatii „Petre Andrei” Iasi (2023) si membru de onoare al Academy of Romanian Scientists.

Florin Emil Verza este profesor universitar la catedra de Psihopedagogie speciala a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti.

Autorii au elaborat numeroase studii ce au avut în centrul atentiei dezvoltarea copilului.

Jocurile efectuate cu pasiune si finalitate pozitiva pentru copil constituie un izvor de bucurie si de afirmare a trasaturilor personalitatii.

Dar exista pentru prescolar si alte activitati ce au, mai mult sau mai putin, o componenta ludica, în care personalitatea copilului straluceste prin contributii remarcabile, de multe ori.

Pe aceste considerente se dezvolta trebuinta de expresie creativa.

- Autorii

În desenul liniar al prescolarului mijlociu exista tendinta de nivelare a proportiilor obiectelor cuprinse în compozitie ca si tendinta de împodobire suplimentara a compozitiei cu forme ornamentale.

La 3 ani, se foloseste, de obicei, o singura culoare.

La 4 ani, coloratia devine generoasa si originala, iar dupa 5 ani, desenul se debaraseaza, în mare masura, de suplimentele decorative. Lipseste umbra, desi adesea soarele este prezent.

Apar si unele ciudatenii, cum ar fi fenomenul „Röntgen", mai ales în desenarea caselor, fenomen ce consta în clisee ale acestora din perspectiva exterioara, încât se creeaza impresia de ziduri transparente - Autorii