Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica

Premiul Magazin istoric pentru cea mai buna carte de istorie

„De-a lungul [precedentului deceniu] ne-au fost puse la dispozitie marturiile prin care vom putea reconstitui, când va sosi vremea aducerii-aminte, jumatatea de secol ce pare a ne fi desfigurat pe fiecare în parte si pe toti împreuna.

Ramasesera însa zone de umbra staruitoare.

Una dintre ele este redata acum istoriei cu o marturie de o valoare indiscutabila… prin calitatea nu doar umana, ci si intelectuala [a autorului]…

Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica… reprezinta, dupa stiinta noastra, primul document de o atare amploare asupra soldatilor si ofiterilor români prizonieri de razboi în Uniunea Sovietica.

…Pe lânga talent (deoarece are si talent literar), tinuta, demnitate, curaj… Radu Marculescu are si o memorie stapâna pe timp.

Gratie ei, zeci si zeci de nume pierdute în anonimat redevin acum ceea ce au fost: personaje istorice.“

— MONICA LOVINESCU (România literara, 11 aprilie 2001)

„O carte care m-a zguduit profund.“

— MIRCEA CARP (Memoria nr. 57, 2006)

„As putea spune ca traiesc doua vieti paralele, una diurna, de libertate, si una nocturna, de robie.

Astfel, dupa coborârea cortinei peste spectacolul zilei, îmi trag pe mine mantaua de prizonier sau zeghea vargata de detinut si cobor pe scara interioara a visului în micul meu infern concentrationar.

Undeva, în opera lui Mircea Eliade, am citit despre un împarat care visase ca era fluture.

Desteptându-se, n-a mai stiut ce este el cu adevarat: un om care a visat ca este fluture, sau un fluture care a visat ca e om?

Cam aceasta ar fi si dilema mea: Sunt eu un om liber care a visat ca este detinut, sau un detinut care a visat ca este om liber?“

— RADU MARCULESCU, „Capitol pilot“