Barbatul cu vocea frumoasa. Si alte povesti din cabinetul de psihoterapie

Esenta terapiei consta, pentru autoare, în relatie, nu în insightul sau în vorbele întelepte pe care un terapeut le împartaseste cu pacientul sau, si nici în explorarea inconstientului.

În cele sase cazuri prezentate în volumul de fata relatia stabilita între terapeut si pacient este cea care face terapia sa functioneze.

Important devine ceea ce se întâmpla între cei doi oameni din cabinet, doi oameni cu trairile si gândurile lor, si modul în care terapeutul este capabil sa înteleaga nu doar conflictele interne ale pacientului, ci si conflictele sale proprii, modul în care sunt gestionate trairile generate de transfer si contratransfer, inerente oricarei relatii.

Însotind-o în cabinet, cititorii vor putea descoperi psihoterapia ca împletire de stiinta si arta.

Lillian B. Rubin a fost psihoterapeut si sociolog, profesor de sociologie la Queens College, C.U.N.Y. si cercetator la Institutul pentru Schimbare Sociala din cadrul Universitatii din California.

A scris numeroase lucrari despre relatiile din cuplu si familie.

Cred ca ti-ai petrecut toata viata fugind cât de repede ai putut ca sa te feresti de depresie.

Trebuie sa fie de-a dreptul epuizant.

Daca mi-ar fi spus cineva înainte ca eram deprimata, as fi crezut ca nu e în toate mintile si i-as fi demonstrat ce viata productiva aveam pe plan profesional si personal.

Dragoste si munca – cele doua sfere principale ale vietii care au nevoie de împlinire, potrivit lui Freud.

Iar eu ma descurcam bine în ambele.

Dar în acel moment de uluitoare claritate, am stiut ca terapeuta mea avea dreptate.

Mintea mi s-a oprit în loc în timp ce eu încercam sa înteleg ce-mi spusese, simtind un val de usurare în întreg corpul.

Cuiva i-a pasat suficient încât sa vada si sa numeasca acest lucru care îmi dirijase întreaga viata. M-am prabusit în hohote de plâns care veneau dintr-un loc din sufletul meu despre care nici nu stiam ca exista.

Lillian B. Rubin

Pe masura ce ne apropiam de finalul întâlnirii, începuse sa se întoarca la starea de copil îmbufnat, vrând sa stie daca „va trebui sa plece în curând".

Am zis ca da, dar ca ne putem întâlni din nou saptamâna viitoare.

În acel moment începu sa se agite în scaun si striga pe o voce de copil: - Dar am crezut ca vom fi prietene!

Înauntrul meu o voce îmi spunea: „Ooo, la ce te înhami tu aici? Chiar vrei sa preiei cazul asta?"

Dar era ceva foarte convigator în pledoaria ei pentru a fi prietene, poate pentru ca îmi aminteam atât de bine de propria mea copilarie si adolescenta când nici eu „nu ma pricepeam la relatii de prietenie".

Lillian B. Rubin

Cuprins

A face terapie

Palaria alba

Barbatul cu vocea frumoasa

Femeia care nu era

A trai sau a muri

Privind si asteptând

Traversând granitele

Ce face ca terapia sa functioneze?