Bucureștii ce se duc

Henri Stahl a lăsat Bucureștilor o carte nu numai necesară, ci și frumoasă cu adevărat. O carte scrisă cu inima.

Ca atare, ea se adresează inimii bucureștenilor împătimiți, dar și celei a orășenilor care, grăbiți să-și trăiască zilele trepidante și lipsite de tihnă, încă nu au simțit magia unică a orașului.

Citind-o, vi se va deschide o fereastră către o întreagă lume, o lume a noastră, fără de care am fi cu toții mai săraci.

„Cu noile bulevarde, nefolositoare imitaţie pariziană, care răscolesc fără milă pitoreştile cartiere bătrâneşti, cu mania alinierii milităreşti a străzilor, cu dărâmarea pe rând a hanurilor, a caselor vechi româneşti, spre a le înlocui cu pedante clădiri imitate după cele mai lipsite de gust arhitecturi apusene, dispar, zi de zi, urmele trecutului Bucureştilor.”

......

„Niciodată n-a fost mai mare setea de viaţă, nici mai ahtiaţi bucureştenii de teatre, cinematografe şi reviste decoltate ca în preziua decretării mobilizării din 1916.

Era ca un îngăduitor îndemn tainic al Morţii, universala stăpână, către vieţile tinere pe care, cu imensa-i mantie de doliu, le ocrotea ca să se bucure în grabă, cu nesaţ, de puţinele zile de viaţă ce le mai dăruia.

Şi lumea alerga să asculte pe Nita Jo, pe Tănase şi cupletele mai de vară decât însăşi costumele Marioarei Cinschi; lanţ se ţineau revistele de pornografică stupiditate: S-o vezi pe-a mea! A mea e mai tare! Dar a mea ce cusur are? ale căror cuplete se fredonau până şi de domnişoarele din high-life, crescute la Sacré-Coeur şi Orthodoxe .”

Recomandare:

Scrisă sub forma unui delicios jurnal social, de lifestyle bucureştean, cartea  "Bucureştii ce se duc"  evocă nu doar superbe edificii arhitecturale ale Bucureştiului ce se duce, ci şi portrete de bucureşteni pitoreşti ce au ştiut, cu vreo sută de ani în urmă, să se bucure din plin de timpul lor, oameni din diferite pături sociale, cu rang şi fără rang, dar având în comun naturaleţea de a epata, de a ieşi într-un fel sau altul în evidenţă, de a se afirma fiecare în felul său unic.

De aici rezultă o sumedenie de situaţii haioase, de întâmplări hazlii ce pun în valoare spiritul veşnic optimist al bucureşteanului. O lecţie despre cum să te bucuri de viaţă într-un oraş al cărui nume vine de la... bucurie!

(Adevarul)