Un bilet lasat pe masa din bucatarie: „Iubitule, culeg niste mure arctice. Simt ca trebuie sa ies din apartament. Markus este la Karin." Si în coltul din dreapta jos, steluta cu cinci vârfuri, emblema ei.
Helena nu s-a mai întors acasa, desi fetita ei a fost gasita abia respirând în Mlastina Rece.
Iar Wiking Stormberg nu si-a mai revenit dupa disparitia sotiei.
A trait doar pentru copii si serviciul lui din politia din Stenträsk, si a devenit obsedat de mlastini.
Dupa zeci de ani, fiul lor primeste o scrisoare, o amenintare sau poate un avertisment, cu scrisul de mâna al Helenei si steluta în cinci colturi.
Wiking începe sa se întrebe daca nu cumva înnebuneste, daca vede fantome sau daca o forta din afara îi ameninta familia.
Si daca da, despre cine sau ce este vorba?
Mlastina Rece este un roman captivant, în care ne reîntâlnim cu Wiking Stormberg, seful politiei din Stenträsk, un mic orasel din Norrbotten — un peisaj pe care Liza Marklund îl cunoaste din copilarie si în jurul caruia a creat o poveste de suspans care-ti taie suflarea.
– Afton Bladet
Mlastina Rece nu e doar un roman crime bun, ci demonstreaza si ca Marklund este o povestitoare minunata.
- Verdens Gang
Mlastina Rece este extrem de plina de tensiune, iar Liza Marklund da dovada de talent stilistic si dramatic când împleteste si o poveste secundara cu totul neasteptata.
- Dagensnyhete
Marklund arata de ce e în stare cu adevarat (…) În Mlastina Rece, a recurs la toata experienta de la romanele crime anterioare.
A combinat-o cu ambitia pe care a afisat-o cu îndrazneala în ultimele doua romane si a reusit sa creeze o atmosfera de suspans si compasiune — tot ce-si poate dori un cititor de crime.
– Stavanger Aftenblad
Liza Marklund în cea mai buna forma! Un roman de suspans exceptional.
– Adresseavisen