Mereu cu gândul la ea

În marele joc al destinului, Mimo a tras carti proaste.

Nascut sarac, intra ucenic la un taietor în piatra brutal si alcoolic. Însa se dovedeste a fi înzestrat cu un mare talent de sculptor.

Viola, în schimb, este mostenitoarea unei familii de vaza si toate zânele s-au aplecat asupra leaganului ei la nastere.

Însa are prea multa ambitie ca sa se resemneze cu locul ce i-a fost atribuit.

Ei doi nu ar fi trebuit sa se întâlneasca niciodata. Si totusi, la scurta vreme dupa ce se cunosc, jura sa nu se mai desparta.

Viola si Mimo nu pot nici sa traiasca împreuna, nici sa stea departe unul de celalalt.

Legati de o atractie statornica, îndura anii de teroare când Italia aluneca spre fascism.

Mimo îsi ia revansa asupra sortii, dar la ce-i foloseste gloria daca trebuie sa o piarda pe Viola?

Un roman stralucitor, debordând de gratie si de frumusete.

„Mereu cu gândul la ea surprinde si cucereste.

Suntem în plin roman din secolul al XIX-lea, exista ceva din Dumas si din Stendhal în Jean-Baptiste Andrea, exista ceva din Edmond Dantès si din Julien Sorel în Michelangelo Vitaliani.“

Revue des Deux Mondes

„Acest roman de dragoste ne învaluie într-o atmosfera asemanatoare cu a romanelor cavaleresti, din vremea iubirii curtenesti, într-o ambianta aproape feerica, oferindu-ne o intriga plina de rasturnari de situatie si de personaje pitoresti si cufundându-ne totodata într-o perioada sumbra din istoria Italiei, suficient de tumultuoasa încât sa ne dezvaluie maretia si slabiciunea sufletului omenesc.“

Franceinfo

„Trebuie sa cititi urgent aceasta saga atipica, de un farmec nebun, în care întunericul unei epoci – ascensiunea fascismului – nu poate stinge lumina ce le însufleteste pe cele doua personaje principale, de care nu am vrea sa ne mai despartim.“

Le Parisien