Evadarea tacuta

Evadarea tacuta. 3000 de zile singura în închisorile din România

Evadarea tacuta este povestea unei experiente autobiografice cumplite si marturie despre un drum dureros prin Istorie, pe care multi au fost obligati sa-l parcurga în România comunista.

În închisoare, într-o izolare care îi interzice orice contact cu exteriorul si orice obiect, inclusiv hârtia si creionul, Lena Constante va practica o «scriere tacuta», lipsita de materialitate, o scriere mintala, care numai dupa ani si ani va ajunge sa fie pusa pe hârtie, dând astfel corp si istorie perioadei petrecute în temnita.

Jurnalul nu se refera la aspectele politice ale detentiei, ci povesteste un cotidian facut din frica, din lacrimi si slabiciuni, dar si din mici revolte din care nu lipsesc clipele de bucurie; totusi o face într-un stil lipsit de emfaza, cu fraze austere, ce restituie, prin intermediul trairilor cotidiene, sensul incredibilei realitati pe care autoarea a traversat-o.“

— ANGELA TARANTINO, traducatoarea editiei italiene, L’Evasione silenziosa, Nutrimenti, 2007

„Fara sa fie scriitoare, Lena Constante scrie aici literatura adevarata, pentru ca, tot astfel cum traversarea infernului concentrationar o obligase sa descopere resursele spirituale ale omului în genere, punerea respectivei traversari «în naratiune», reamintirea ei în ordinea unei povesti o conduc pe nestiute la resursele figurative ale limbajului, cele care întemeiaza, dintotdeauna, literatura.

Pregnanta mesajului cartii, forta sa educativa si recuperatoare sunt cu atât mai mari – si mai justificate.

Cititorii vor descoperi în paginile Evadarii tacute o istorie exemplara nu numai despre adevar, ci si despre asezarea acestuia în cuvinte.“

— IOANA BOT