Suferinta poate fi transformata. De îndata ce deschidem gura pentru a rosti „suferinta", stim ca si opusul este deja acolo.

Conform Genezei, Dumnezeu a spus: „Sa fie lumina."

Îmi place sa-mi imaginez ca lumina a raspuns: „Doamne, trebuie sa astept ca fratele meu geaman, întunericul, sa stea lânga mine. Nu pot exista fara întuneric."

Dumnezeu a întrebat: „De ce trebuie sa astepti? Întunericul exista deja."

Lumina a raspuns: „În acest caz, exist si eu."

Daca ne concentram exclusiv pe urmarirea fericirii, ignoram tristetea sau îi rezistam.

Ne gândim la ea ca la un obstacol în calea fericirii. Daca stim sa ne folosim suferinta, o putem transforma si avem mult mai putin de pierdut. Sa stii sa suferi corect este esen¬tial pentru atingerea adevaratei împliniri.

Când suferim, credem ca nu mai exista nimic în afara de propriile sentimente si ca fericirea nu poate fi gasita decât în alt timp sau loc.

Oamenii se întreaba adesea: „De ce trebuie sa sufar?" Daca credem ca ar trebui sa avem o viata fara pic de suferinta, ne amagim la fel de mult ca atunci când spunem ca poate exista o parte stânga fara una dreapta.

Acelasi lucru este valabil si când credem ca fericirea este de negasit.

Daca stânga spune „Dreapta, trebuie sa pleci. Nu te vreau" este un nonsens, pentru ca ar trebui ca stânga sa dispara.

Unde nu exista suferinta, nu poate exista nici fericire si viceversa.

Daca învatam sa vedem si sa aducem de partea noastra, cu rabdare, atât fericirea, cât si suferinta, vom sti sa ne bucuram de viata mai mult.