Precum Marele Gatsby, Cei frumosi si blestemati este o poveste despre America anilor ’20, o epoca tumultuoasa în care arta, dragostea si banii sînt aproape invariabil însotite de ambitii nebunesti, talente irosite si esecuri ireparabile, cînd consumul nemasurat de alcool si stralucirea vietii de noapte devin adevaratul crez al unei generatii.

Anthony Patch, figura centrala a romanului, este un tînar sofisticat, cu studii la Harvard, pe care aburii alcoolului îl vor transforma într-o „epava josnica si dezgustatoare”.

Episodul nefericitei casatorii cu Gloria – despre care s-a spus ca ar fi inspirat din povestea reala de dragoste a lui Fitzgerald si a Zeldei Sayre – se încheie cu prabusirea celor doi în abisul degradarii fizice si morale, un moment ce aminteste cu amaraciune de stralucirea risipita si tineretea distrusa.

„Vazut în ansamblu, romanul Cei frumosi si blestemati poate fi citit în cheia unei parabole crude despre lumea iluzorie a visurilor, despre natura complicata a realitatii si despre ruinele pe care trecerea timpului le lasa în urma sa –aceleasi teme pe care Fitzgerald le va relua, cu si mai multa înversunare, în urmatorul sau roman, Marele Gatsby.” (Jay Parini)

„Cei frumosi si blestemati este, printre altele, un studiu al vietii conjugale – o schita în nuante întunecate de sepia.

Egoisti, dar fermecatori, Anthony si Gloria ar putea sa se îndrepte spre cariere de succes în literatura si cinematografie. Cuplul lor radiaza o stralucire aparte, însa, pentru ca nici unul nu este înzestrat cu scînteia care ar face din aceasta stralucire o flacara creatoare, nimbul care îi înconjoara paleste, se întuneca si dispare.

Poate ca acesta este rezultatul concluziei amare a lui Fitzgerald ca aura unor asemenea oameni este un dar otravit daca nu conduce la o capodopera, asa cum este romanul de fata.”

(The New York Times)