Am cunoscut iadul. Marturii din inchisoare 1947-1962
Am cunoscut iadul!?. Marturii din ?nchisoare (1947-1962)
Cartea cuprinde Memoriile din ?nchisoare (1947-1962), Raspunsul la actul de acuzare si Poeziile reprezentative din temnita Aiudului ale genialului academician Nichifor Crainic (1889-1972).
?Cu toata nedreptatea suferita, n-am crezut niciun moment ca voi muri ?n ?nchisoare. Asprimea absoluta a ?nchisorii poate sa-ti anuleze vazul, auzul, sa-ti infecteze mirosul, sa-ti mortifice gustul si sa-ti interzica pipaitul. Un singur lucru ram?ne intact, cugetul tau, eul tau, spiritul tau. E singurul loc unde ram?i stap?n absolut tu ?nsuti. Anulat pentru lumea dinafara, te refugiezi ?n spirit si traiesti mai intens ca oric?nd. Fireste, pentru asta ?ti trebuie o disciplina pe care-o aveam, doar nu degeaba studiasem secretele vietii interioare a spiritului.
Dezlipit ?n mod fortat de lumea dinafara ?n care ai trait p?na ieri, c?nd izbuteai sa accepti fara revolta aceasta izolare absoluta, ajungeai la o pace interioara, la o concentrare si la o reculegere esentiala, care dadeau spiritului o dispozitie de activitati ?nalte. La mine, ?n trei moduri se manifestau aceste activitati: ?n rugaciune, ?n c?ntec popular si-n poezie.
?n rugaciune ?mi apareau toti viii si mortii mei, fiinte iubite, prieteni si dusmani pentru care ma rugam deopotriva. Multele c?ntece populare pe care le stiam ?mi reveneau pe r?nd. Cum nu era voie sa le c?nti cu glas, le c?ntam ?n g?nd ceasuri ?ntregi. Ele ?mi evocau ?ndeosebi tara copilariei si-mi creau, ca si rugaciunea ?ndelungata, o dispozitie prielnica poeziei.
Poezia navalea ?n spirit cu nemiluita. Trebuia o lupta sa te fixezi la anumite teme pentru ca ulterior sa le tii minte. Le compuneam ?n cap, fix?ndu-le ?n memorie ca pe h?rtie. Le repetam ?n g?nd p?na la cristalizarea formei, apoi treceam la alta. Le recapitulam din c?nd ?n c?nd pe masura ce aparea una noua ?n orizontul interior al rugaciunii si al c?ntecului popular.
Am compus un volum ?ntreg pe care ?l reciteam ?n minte ca din cartea tiparita. As fi putut sa compun mai multe volume, dar m-am ?nfr?nt ca sa le pot memoriza exact.
Ceea ce este curios este ca foamea, cu c?t e mai acerba, cu at?t devine stimulent pentru poezie. ?ntr-o perioada, c?nd nu ma puteam tine pe picioare, am facut poemul haiducesc Baldovin si Madalina de cinci sute de versuri, c?te o suta pe noapte. ?n a saptea zi de greva foamei am facut poezia Rugaciune pentru pace. Ceilalti detinuti le ?nvatau si le rasp?ndeau din celula ?n celula si din ?nchisoare ?n ?nchisoare.
Zeci de mii de oameni le-au stiut pe dinafara. Era un fenomen analog cu geneza folclorului. Dar cu c?t o poezie vorbita se departeaza de origine, cu at?t i se altereaza forma originala, deterior?ndu-se, ceea ce se petrece si-n folclor.? (Nichifor Crainic, 16 iunie 1968)