Luminile si umbrele sufletului

„Cartea aceasta nu vrea sa fie altceva decât o calauza catre adevarul despre noi însine, pe un drum la fel de greu de deslusit ca acela din Calauza lui Tarkovski.

Dar nu de negasit. Omul este o fiinta complicata si ambigua, dar nu indescifrabila.

Destul de chinuita si de vulnerabila, dar nu damnata. Iar sufletul sau este în stare sa compenseze urâteniile si josniciile naturii sale cu neverosimile biruinte si elevatii...

Atentia noastra este prea mult chemata în afara, catre zarva înversunata a vietii.

Prea multi cauta, tot timpul, sa ne vânda ceva: o idee sau doar o marfa, un idol sau, prea adesea, o iluzie.

Cum sa-ti mai gasesti reperele în noianul acesta de informatii si de ispite care par a spune totul despre noi si a ne da toate solutiile, când de fapt nu izbutim sa aflam despre noi însine ceea ce ar face ca relatia noastra cu lumea sa devina, daca nu mai usoara, cel putin mai limpede?

Asemenea informatii vrea sa dea, pe scurt, dar în adânc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le contine.“

— PETRU CRETIA

„Noica l-a numit «întâiul om de cultura al tarii».

Dar era mai mult decât atât.

Ajunsese foarte departe în ceea ce s-ar numi libertatea mintii cuiva.

Ajunsese la libertatea ei patimitoare, adica la o inteligenta care absorbise cultura lumii în câmpul de experienta al vietii.

Tot ce îndurase, pe toate versantele existentei, era spus când în nume propriu, când sub masca marilor figuri întemeietoare ale Europei.

Nu respecta morala în sensul ei filistin obisnuit, dar micile lui texte pe teme morale au frumusetea unui cod sau a unui îndreptar de viata.“

— GABRIEL LIICEANU