Trilogia culturii

„Trilogia culturii” este sistemul filosofic al lui Lucian Blaga dedicat explicării modului în care omul creează, trăiește și înțelege cultura, structurat în trei volume fundamentale despre stil, spațiu și geneza metaforei.

Trilogia este alcătuită din trei volume publicate inițial între 1935–1937 

- Orizont și stil (1935)
- Spațiul mioritic (1936)
- Geneza metaforei și sensul culturii (1937)

Acestea au fost reunite ulterior într-un volum unic în edițiile din 1944, 1969 și 1985 

Ideile centrale ale trilogiei

1. Matricea stilistică

Conceptul fundamental al trilogiei este matricea stilistică, descrisă ca un „mănunchi de categorii care se imprimă, din inconștient, tuturor creațiilor umane”. Ea modelează operele de artă, concepțiile metafizice, doctrinele științifice  si concepțiile etice și sociale.

Blaga subliniază că lumea noastră nu este modelată doar de categoriile conștiinței (cum credea Kant), ci și de categorii inconștiente, care dau stilul unei culturi 

2. Stilul ca fenomen dominant al culturii

Stilul este prezentat ca o forță hegemonică, un „jug suprem” în care trăim fără să-l percepem direct. El conferă unitate creațiilor unei epoci, unei personalități sau unei culturi.

3. Spațiul mioritic

În volumul al doilea, Blaga dezvoltă ideea că fiecare cultură are un orizont spațial specific, iar pentru cultura românească acesta este „spațiul mioritic”, cu ritmuri ondulatorii și o relație particulară cu destinul.

4. Geneza metaforei

În volumul al treilea, Blaga analizează metafora ca mod fundamental de cunoaștere și creație culturală, nu doar ca figură de stil. Cultura este văzută ca o proiecție metaforică a spiritului uman asupra lumii.