O noua carte de Fabrice Midal, adica: o masura meditatie rasadita în cultura occidentala, o masura filozofie golita de conceptele greoaie si înca ceva – acel quelque chose care face ca lectura sa te lase cu o luminoasa stare de aerisire interioara.
Când totul în jur se duce de râpa, cel mai neinspirat e sa-ti spui ca va fi bine.
Iata o prima doza de soc cu care Fabrice Midal, al carui sport preferat ramâne sa zdruncine idei primite de-a gata, ne arata nebanuitele posibilitati pe care le avem ca fiinte umane.
Dar pe care adeseori nu le vedem, pentru simplul motiv ca asa ne-am obisnuit.
Inamic declarat al tocirii mintale si sufletesti, proful de meditatie à la française ne provoaca mai întâi la nivel uman: ne explica de ce frica si angoasa sunt firesti, de ce o existenta fara negativitate n-ar avea nici gust, nici haz, de ce slabiciunile sunt bune, iar responsabilitatea personala si demnitatea sunt de aparat cu orice pret, ne dezvaluie în ce consta întelepciunea homarului si ne spune povestea unui print care se credea curcan.
Dar ne stârneste si intelectual: se ia de guler cu Epictet, ne trimite la Shakespeare, la Descartes, la Hannah Arendt si la Sartre, ne plimba prin Parisul ocupat de germani si prin America precara din fotografiile lui Diane Arbus.
Convins ca locul unei existente fericite e între ordine si haos si ca-n viata, pâna la urma, e ca-n bucatarie, Fabrice Midal scrie un nou eseu revigorant, de citit toata ziua.
Paginile lui ne încurajeaza sa ne lasam sedusi de posibilitate si ne invita la o lingurita de filozofie, ca sa ne fie mai bine cu noi si cu lumea.
Avem aici câteva sfaturi echilibrate, din care învatam cum sa facem pace cu noi însine.
Elle
Ce bine e sa te tragi din când în când deoparte, însotit de viziunea clara si optimista a lui Fabrice Midal!
Happinez