Povești cu cenacluri vechi din București

Oraș al tuturor celor care vor să-și afle un rost, Bucureștii sunt și un oraș al aventurierilor cuvântului. Pașii poeților lasă dâre nevăzute, șerpuind din prag în prag, legând strâns locuri la prima vedere cu totul străine unul de altul, ocolind obstinat câte-un punct nevralgic, sau risipite fără țintă… Detectabile numai în fosforescența unor evocări relevante.

Cenacluri celebre prind viață ca o hologramă, la interferența amintirilor multiple. Retrăim, fie și în treacăt, întrunirile „Junimii” ajunse la București, mai întâi pe strada Mercur, la domiciliul simandicos al lui Titu Maiorescu, apoi pe strada Furiilor 12, devenită Dimitrie Racoviță, în casa lui Simion Mehedinți, căruia Maiorescu îi lasă în grijă „Junimea” și „Convorbirile literare”, asistăm, în biblioteca din apartamentele succesive ale lui  E. Lovinescu, pe strada Câmpineanu 40, apoi, peste drum, la numărul 39 și, în fine, pe bulevardul Elisabeta, la plasarea strategică a participanților dinaintea Maestrului coliliu, prezidând la biroul care ascunde agendele „Sburătorului”, îl vedem pe Alexandru Macedonski, în odăițele șubredei căsuțe din Dorobanți, împărțind agate multicolore poeților bătăios romantici.

Grupările de pătimași sunt de găsit în texte mai mult sau mai puțin știute, unde se ascund, ca în niște cute ale spațiului și ale timpului, palpit de viață, scântei de inteligență, rafale de ironii, reproșuri crunte, binecuvântări, revelații, prăbușiri disperate, ieșiri tăcute din scenă, blesteme, șoaptă și urlet…

Recomandare: 

Învie astfel holografic o lu­me literară de altădată, cu nume intrate în patri­mo­niul național și altele uitate, cu bucuriile și dra­mele lor într-un București al cafenelelor, libră­riilor, tea­trelor, al boemei și tabieturilor burgheze, o lume în care ești atras participativ de Victoria Dragu Dimitriu.

(Adriana Bittel, Formula AS)

La închiderea cărții, după parcurgerea tuturor poveștilor vesele, triste, dramatice sau tragice poți rămâne cu un sentiment surprinzător de serenitate.

Dincolo de timpurile diferite, dincolo de oamenii care au fost și nu mai sunt, dincolo de întâmplări, iluzii, veleități și orgolii, dincolo de prietenii sau adversități, care s-au stins ori au fost uitate de urmași, dincolo de rătăcirile monstruoase ale istoriei, viața literară din șapte decenii de literatură până la mijlocul secolului trecut este, în cele din urmă, asemănătoare cu viața literară de azi. 

(Mircea Gheorghe, Accent Montreal)