Înalta Poarta si tarile române

Înalta Poarta si tarile române - Rivalitati si aliante în secolul al XVII-lea

Istoricul Michal Wasiucionek reinterpreteaza dinamicile politice dintre Înalta Poarta, Coroana Polona si tarile române de la sfârsitul secolului al XVI-lea pâna la începutul secolului al XVIII-lea, pornind de la trei notiuni-cheie: patronaj, retele sociale si arene sociopolitice.

Analiza sa, sprijinita pe studii de caz, pune în lumina mecanismele patronajului transfrontalier si retelele factionale care le ofereau elitelor din epoca un mecanism alternativ viabil de a-si procura resurse politice, militare si economice, pe care le puteau folosi ulterior pentru a câstiga o pozitie avantajoasa fata de rivalii lor.

Aceasta geografie alternativa a puterii a avut un efect profund asupra hartii politice a Europei de Est din secolul al XVII-lea.

Reiese ca supravietuirea Moldovei si Tarii Românesti ca entitati politice distincte pe orbita otomana a fost mai putin rezultatul geopoliticii si al echilibrului de putere dintre Imperiul Otoman si Uniunea Polono-Lituaniana, cât al rivalitatilor si aliantelor transfrontaliere factionale, guvernate de reguli si imperative diferite de cele ale statelor.

„Am decis sa-mi fixez punctul de observatie în tarile române si sa identific cazurile de patronaj transfrontalier care îi legau pe boierii locali de omologii lor de la Înalta Poarta si din Uniunea Polono-Lituaniana. Desi concentrarea asupra Moldovei si Tarii Românesti – un loc relativ izolat politic si economic – nu ar parea cea mai fericita alegere, perspectiva periferica pe care o ofera aceste tari prezinta avantaje nete.

Pentru ca resursele aflate la dispozitia elitei boierilor erau subtiri în comparatie cu cele ale magnatilor polono-lituanieni sau ale înaltilor demnitari otomani, viata politica locala era mai sensibila la cazurile de patronaj transfrontalier, ceea ce le face mai usor de identificat.

În plus, de vreme ce tarile române au constituit un spatiu contestat între Coroana Polona si Poarta, avem posibilitatea sa folosim factionalismul polono-moldovean ca „grup de control” pentru a pune în lumina particularitatile prezentei otomane în regiune.“

— MICHAL WASIUCIONEK