„Viktor Orbán este altceva decât un banal lider autoritar dintr-o mica tara europeana fara iesire la mare.
Îi urmaresc cariera politica si intelectuala înca din faza terminala a regimului Kádár.
Parea sa personifice un nou mod de a gândi politicul.
Lucrurile au devenit însa tot mai complicate în cele doua decenii de putinism si în relatie directa cu trumpismul.
Viktor Orbán este campionul si favoritul inamicilor societatii deschise.
Cartea lui Stefano Bottoni lumineaza resorturile politice si psihologice ale transfigurarii premierului maghiar în adversar al valorilor si institutiilor liberale.
Excelent informata si riguros conceputa, cartea trebuie citita de toti cei care vor sa înteleaga cum se naste si unde poate duce populismul etnocentric, xenofob, bigot si fascistoid.“
— VLADIMIR TISMANEANU
„«Victor Orbán se simte ca acasa în România», avertiza acum câtiva ani Stefano Bottoni.
Bestseller absolut, cu peste 15.000 de exemplare vândute în Ungaria, biografia scrisa de Bottoni – unul dintre cei mai buni specialisti în istoria recenta a Europei de Est – apare acum si într-o editie româneasca.
Dar de ce ne-ar pasa noua, românilor, de ea si de Ungaria lui Viktor Orbán?
În volum, autorul argumenteaza convingator faptul ca politicianul maghiar are o pregatire si aptitudini remarcabile, dar si o specie de vizionarism invers, care îl fac periculos ca model sau magnet pentru dreapta radicala din întreaga lume – si mai ales pentru tarile din Europa de Est, deci e genul care «ne-ar putea da idei» si noua, daca nu cumva ne-a dat deja.
Bottoni si-a facut teza de doctorat la Bologna pe tema Regiunii Autonome Maghiare din România si a urmarit atent descinderile repetate ale lui Orbán la Tusnad, al caror sens îl explica în carte, unde face si o paralela Orbán–Ceausescu, articulata si convingatoare inclusiv prin limitele ei.
Profitul cartii consta însa mai ales în reflectia pe care aceasta o declanseaza la cititor, prin întrebarea implicita: ce ramâne, sau ce urmeaza, într-un loc – sau o lume? – în care democratia risca sa devina un simplu dat sau un cliseu?“
— IULIAN COMANESCU