Românii. Stigmat etnic, patrii imaginare

La adapostul zidurilor manastirilor sau conacelor boieresti moldo-valahe, ale cancelariilor maghiare si ale palatelor voievodale s-a desfasurat timp de secole un razboi nevazut.

Un razboi neobosit, subtil si crâncen.

Razboiul pentru origini.

De unde venim? Cine a fost aici mai întâi? Cine poate sa-si ceara drepturi si întâietate?

Razboiul acesta este cu atât mai cumplit, cu cât unele cronici si documente, probabil maghiare, preluate si folosite si de unii cronicari români, vorbesc despre venirea cândva, târziu, a românilor ca tâlhari trimisi în ajutor ungurilor contra invadatorilor din estul salbatic.

Oroare, rusine, ofensa, striga cronicarii si carturarii români, care nu întârzie sa aduca ei însisi dovezi ale vechimii antice daco-romane si ale continuitatii românilor în aceste locuri, ca scut contra pretentiilor politice si teritoriale ale vecinilor mai puternici.

Dovezi pentru mândria care începea sa fie nationala.

Volumul de fata este o analiza a tuturor acestor surse medievale si moderne, plasate în timp, spatiu si context cultural-politic.

Este o scufundare în adâncurile scrisului istoric central- si est-european; Ovidiu Pecican încearca sa ajunga la izvoarele care au iscat toate aceste controverse si lupte istoriografice timp de câteva veacuri.

Cine suntem? De ce originile românilor sunt atât de obscure?

Care sunt legendele si evenimentele istorice de la care au pornit primele cronici defaimatoare?

E oare vorba despre rea-credinta, sau despre imaginatia scapata din frâu a unor secretari si copisti din Evul Mediu?

Care a fost rolul românilor în apararea Regatului Ungar?

Care sunt argumentele carturarilor „nationalisti“?

Raspunsul la aceste întrebari si la multe altele, pe care nimeni nu si le-a pus pâna acum, le aflam din paginile unei carti de istorie scrise ca o poveste fara sfârsit.