Noua dictatura. Supravegherea digitala ca politica de stat în China

„Cartea lui Kai Strittmatter raspunde unei întrebari de care ne temem: ce ar deveni lumea daca Occidentul ar renunta sa lupte pentru libertate?

Iar raspunsul este acesta: uitati-va la China.

Alianta dintre Partidul Comunist si Inteligenta Artificiala construieste o societate în care supravegherea este permanenta, iar autocenzura este continua; o societate în care prioritatea fiecarui cetatean este sa nu fie catalogat ca «tradator al încrederii».

În acest regim insidios, care functioneaza deja si despre care stim atât de putine, omul este transformat deopotriva în victima si în propriul tortionar.“

— MIHNEA MARUTA

„Nu se pune problema ca în cele din urma China va face sa triumfe cu forta modelul ei politic, ci ca lumea va avea tendinta sa-i semene, mai cu seama în materie de guvernare.

Aceasta e perspectiva cutremuratoare pe care o lasa sa se întrevada cartea lui Kai Strittmatter.

Orizontul cu pricina nu se refera la ideologie – cine poate crede ca Beijingul ar face sa triumfe comunismul la scara mondiala? –, ci la influenta tehnologica, altfel spus la mijloacele oferite de acum înainte de instrumentele digitale pentru a supraveghea, încadra, conditiona, distra o populatie, astfel încât puterea care le foloseste sa devina stapâna în toate domeniile. S

ovietele plus electrificarea, spunea Lenin în legatura cu socialismul; pentru conducatorii chinezi, aceasta formula a devenit partidul-stat plus digitalizarea.

Dictatura 2.0 descrisa de Strittmatter îti îngheata sângele în vine.“

— THIERRY WOLTON

„Competitia dintre sisteme a revenit. Va crea oare China statul care sa întreaca Occidentul si democratia liberala a lumii si va ajunge ea la vârf?

Daca dictatura se redefineste, atunci aici, la Berlin, la Atena, la Praga, la Londra si la Washington, sarcina noastra cea mai urgenta trebuie sa fie redefinirea Occidentului, redefinirea Europei, redefinirea democratiei. Taiwanul se afla în prima linie.

În cele din urma nu va conta cât de puternica este China, ci cât de puternici suntem noi însine. Sau mai degraba: cât de slabi suntem, cât de mult ne lasam divizati, cât de mult ne lasam prada fatalismului si resemnarii.

Mai avem un as în mâneca. Sa îl folosim. Nu de China trebuie sa ne fie teama, ci doar de noi însine.“

— KAI STRITTMATTER