Nadia si securitatea

In 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a devenit simbolul perfectiunii in gimnastica.

Din admiratie, despre ea s-au scris scenarii de filme artistice si documentare, biografii, romane si chiar carti pentru copii.

Dar despre Nadia, devenita parte a avutiei nationale a Romaniei socialiste, se mai scria in penumbra, iar "admiratorii" sai, care adunau material documentar pentru un roman straniu, in parte de groaza, in parte politic, erau cei din lumea sa: antrenorii, oficialii federali, medicii, asistentele, coechipierii...

Cu totii ii urmareau orice miscare, orice vorba si orice gand si impletisera, la cererea politiei politice de atunci, infricosatoarea Securitate, o plasa nevazuta din care marea sportiva a reusit sa scape abia in toamna lui 1989.

Acum, dupa zeci de ani, studiind aceste dosare pana nu de mult secrete, Stejarel Olaru a construit o carte de istorie, insa una ca un roman, in parte de groaza, in parte politic.

Cartea lui Stejarel Olaru nu este doar o biografie traditionala.

Contextul si imprejurarile in care Nadia Comaneci a crescut si s-a format, familia, gimnastele din generatia sa, antrenorii, si mai ales puzderia de informatori, securisti si decidenti politici, care au tesut o incalcita plasa de relatii in jurul ei menita sa o tina captiva in mod irevocabil, toate acestea sunt scoase la iveala de autor.

In drumul spre glorie, Nadia a trecut prin stari diferite. Cand insingurata si aproape de abandon, cand disperata si supusa, adesea neinteleasa si folosita, dar mereu perseverenta, ambitioasa, visand cu indarjire sa atinga perfectiunea. Si a atins-o.

- Aurora Liiceanu

Povestea Nadiei Comaneci, asa cum o citim aici, seamana foarte putin cu ceea ce stiam din presa de atunci si din zvonistica ultimelor decenii.

Iar fruntile infierbantate, care se mandresc prin contaminare cu performantele campioanei, merita o compresa.

Nadia n-a fost o rasfatata a vietii in Romania lui Ceausescu.

Daca a "rasfatat-o" totusi cineva, aceasta entitate s-a chemat Securitatea, care a avut grija sa-i infasoare zilele intr-un paienjenis la limita credibilului.

Stejarel Olaru deschide arhivele, cerceteaza documentele vremii si pune pe hartie o aventura pe care o citesti cu un nod in gat.

Este aventura unui idol batjocorit, a unui om care, la un moment dat, n-a mai putut sa suporte. Si a plecat.

- Radu Paraschivescu