O istorie mondială a comunismului. III. Complicii

Volumul III din trilogia lui Thierry Wolton, intitulat "Complicii” analizează orbirea intelectuală, oportunismul politic și sprijinul extern care au permis ideologiei comuniste să supraviețuiască și să se extindă, în ciuda crimelor sale evidente.

Dacă primele două volume se concentrează pe cei din interiorul sistemului (călăii și victimele), acest volum mută reflectorul spre exterior, în special asupra Occidentului democratic.

Iată ce aflăm în mod special din acest volum:

1. Orbirea voluntară a intelectualilor occidentali

- Fascinatia utopiei: Cartea explică cum filosofi, scriitori și artiști renumiți din Vest (cum ar fi Jean-Paul Sartre sau Albert Camus în anumite perioade) au apărat regimul sovietic sau chinez, ignorând realitatea lagărelor (Gulagului).

- Dublul standard moral: Wolton demonstrează cum acești intelectuali au închis ochii în fața crimelor comuniste din rațiuni ideologice, considerând că „scopul scuză mijloacele” pentru atingerea societății egalitare

.2. Oportunismul politic și economic al guvernelor din Vest

- Realpolitik și profit: Autorul dezvăluie cum democrațiile occidentale au finanțat indirect sau au menținut în viață regimurile comuniste prin acorduri comerciale, credite avantajoase și recunoaștere diplomatică.

- Trădarea dizidenților: Volumul arată cum, de multe ori, liderii occidentali au preferat stabilitatea geopolitică în locul sprijinirii reale a mișcărilor de eliberare din blocul estic.

3. Propaganda și dezinformarea pe scară largă

- Idioții utili: Este analizat conceptul de „idioți utili” (atribuit lui Lenin), referitor la jurnaliștii și turiștii occidentali care vizitau URSS sau China în tururi ghidate de partid și se întorceau lăudând „marile realizări”.

- Manipularea opiniei publice: Aflăm cum aparatele de propagandă de la Moscova sau Beijing au reușit să infiltreze sindicate, universități și partide politice din Vest pentru a cosmetiza realitatea crudă a regimului.

4. Amnezia colectivă de după prăbușirea comunismului

- Lipsa unui „Nurnberg al comunismului”: Wolton trage un semnal de alarmă deosebit de dur privind faptul că, după 1989, nu a existat o condamnare juridică și morală globală a comunismului, așa cum s-a întâmplat cu nazismul.

- Reciclarea complicilor: Cartea analizează cum foști activiști, informatori și propagandiști s-au reconvertit rapid în capitaliști sau democrați, păstrându-și influența în societățile post-comuniste.

Cuvant din partea autorului:

„Complicii nu au făurit comunismul, acest rol le-a aparținut călăilor, în schimb i-au permis să dureze, mai rău chiar, să prospere, din credință, din orbire, din interes.

Unii au fost mai complici decât alții, fără doar și poate. Toate aceste complicități, cu diverse motivații, explică în fapt dificultățile întâmpinate în stabilirea adevărului legat de regimurile totalitare.

Așa se explică tulburarea cu care privesc oamenii toată această poveste: conștiința încărcată la nivel general împiedică percepția corectă. 

Oricât de dureros este acest trecut, în primul rând pentru nenumăratele sale victime, atunci când încă mai pot să depună mărturie despre el, dar și pentru cei care s-au lăsat înșelați sau pentru cei care au păstrat tăcerea, suntem obligați să rostim adevărul până la capăt.“

— THIERRY WOLTON

Recomandari: 

„Orice anticomunist e un câine.“ — JEAN-PAUL SARTRE

„Cu cât sunt mai nevinovați, cu atât merită mai mult să fie împușcați.“ — BERTOLT BRECHT

„N-am cunoscut niciodată un om mai sincer, mai drept și mai onest decât Stalin.“ — H.G. WELLS