Cronografia

P.S.B. Vol. 7 – Cronografia

Cronografia Sfântului Teofan Mărturisitorul reprezintă unul dintre cele mai importante izvoare istorice din secolul al IX-lea și din întreaga literatură bizantină.

Lucrarea înfățișează cronologic perioada anilor 284-813 și propune un sistem complex de datare a evenimentelor, cuprinzând istoria politică și bisericească a perioadei menționate anterior.

Dincolo de bogatele informații istorice oferite, unele dintre ele, în special cele cu privire la secolele al VIII-lea și al IX-lea, neregăsindu-se în alte surse, lucrarea de față este relevantă și din alt punct de vedere: textul oferă o imagine clară a modului în care bizantinii își începeau redactarea propriilor istorii.

Cronografia Sfântului Teofan Mărturisitorul este, așa cum rezultă și din prefața acesteia, continuarea scrierii istorice a lui Gheorghe Singhelul, motiv pentru care cele două lucrări ar putea fi percepute ca o singură scriere.

Lucrarea se remarcă, în primul rând, prin varietatea și numărul mare al surselor folosite în redactarea ei.

Dintre acestea, unele s-au păstrat (scrierile lui Eusebiu al Cezareei, Ioan Malalas etc.), dar altele s-au pierdut (precum lucrarea lui Traian Patrikios). La sursele scrise se adaugă însă informațiile pe care autorul le-a obținut prin contactul nemijlocit cu evenimentele sau cu protagoniștii acestora.

Ecoul Cronografiei în epocă, dar și ulterior, a fost unul important. Încă din secolul al IX-lea, scrierea a fost tradusă în limba latină de către Anastasius Bibliothecarius.

Tradiția scrierilor istorice cu caracter cronografic în literatura greacă era, desigur, mai veche și a continuat și în secolele următoare, cronografele bizantine fiind răspândite astfel și la alte popoare.

Cronografele grecești bizantine și cele postbizantine au fost traduse în slavonă, și, din secolul al XVII-lea, inclusiv în limba română. Prin intermediul acestor traduceri, viziunea bizantină asupra istoriei a putut fi astfel cunoscută și în spațiul românesc.

Cronografia Sfântului Teofan Mărturisitorul a atras inevitabil atenția mai multor istorici și filologi români. Gheorghe Popa-Lisseanu, Gheorghe I. Brătianu, Haralambie Mihăescu sunt doar câteva dintre numele celor care s-au ocupat de diferitele aspecte ale textului acestei lucrări.

Cartea de față reprezintă prima traducere integrală în limba română a Cronografiei Sfântului Teofan Mărturisitorul. Pentru traducere a fost folosit textul original din cea mai recentă ediție științifică (realizată de Carl de Boor în 1883), ținându-se seama și de edițiile anterioare, dar și de sugestiile cu privire la text făcute de cercetători de-a lungul timpului.

Considerăm că prezenta traducere a lucrării Sfântului Teofan Mărturisitorul, realizată de domnul dr. Mihai G. Țipău, în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, poate oferi cititorului român accesul la o importantă sinteză a istoriei Imperiului bizantin așa cum era percepută aceasta la începutul secolului al IX-lea.