Antichități iudaice

Frescă a istoriei vechi evreieşti în 20 de cărţi, cele două volume ale operei „Antichități iudaice” urmăresc destinul evreilor, socotit drept cel mai vechi popor, de la facerea lumii şi până la Nero (anul 66), îmbinând tradiţiile biblice cu relatările scriitorilor greci şi romani. 

Lucrarea este scrisă pentru a le face cunoscut grecilor (şi, indirect, stăpânitorilor romani, cuceritori ai Iudeei) tot ceea ce au făptuit evreii în lunga lor istorie pilduitoare. 

Asumându-și pe deplin evreitatea, dedicând osteneala sa, de un impresionant ambitus intelectual, măreţiei şi singularităţii iudaismului, Flavius Josephus narează și explică evenimente şi miracole, aşezând în prim plan eroi ai Vechiului Testament.

Scopul principal al operei „Antichități iudaice” fost combaterea prejudecăților și miturilor anti-iudaice răspândite în lumea greco-romană, oferind detalii politice și sociale cruciale despre Iudeea secolului I, care nu se regăsesc în Biblie.

Volumul I

Cărțile I–X: Urmăresc narațiunea biblică de la Facerea Lumii (Geneza) până la captivitatea babiloniană și perioada persană. Josephus parafrazează textul biblic, adaptându-l stilului istoriografiei elenistice.

Volumul II

Cărțile XI–XX: Acoperă istoria post-exil, perioada stăpânirii macedonene, dinastia Hașmoneilor, domnia lui Irod cel Mare și se încheie chiar înainte de izbucnirea Primului Război Evreo-Roman din anul 66 d.Hr