Mesagerul stelar

Printr-o perspectiva cosmica asupra civilizatiei pe Pamânt, Neil deGrasse Tyson pune într-o lumina noua liniile de falie cruciale ale timpului nostru – razboi, politica, religie, adevar, frumusete, gen si rasa – reusind totodata sa intensifice sentimentul profund al unitatii lumii.

Într-o perioada în care opiniile noastre politice si culturale par a fi mai polarizate ca oricând, Tyson ofera antidotul necesar pentru multe dintre lucrurile care ne despart, pledând cu pasiune pentru cele doua componente îngemanate ale iluminarii - perspectiva cosmica si rationalitatea stiintei.

Dupa o analiza profunda asupra modului în care stiinta vede lumea si asupra planetei Pamânt, creierul uman are capacitatea de a reseta si a recalibra prioritatile vietii, modelându-ne, în consecinta, actiunile si capacitatea de reactie.

Nicio perspectiva asupra culturii, societatii sau civilizatiei nu ramâne neatinsa.

Cu un condei precis si clar, Mesagerul stelar ne îndruma sa descoperim lumea altfel.

De la aspecte legate de rezolvarea conflictelor globale pâna la îndemnuri de a aprecia viata la adevarata ei valoare, Tyson dezvaluie, cu caldura si elocventa, o serie de adevaruri marete si frumoase valabile pentru noi toti – informati si iluminati de cunoasterea locului nostru în univers.

„De unde venim? Venim cu totii din Africa, lasati prostiile, suntem o singura specie, indiferent de culoarea pielii.

Ce suntem? O specie cu inteligenta superioara (Homo sapiens sapiens), dar nu singura dotata cu inteligenta de pe Pamânt.

Încotro ne îndreptam?

Ei, aici nu mai e usor de raspuns si nu putem decât sa speram ca vom poseda inteligenta necesara ca sa asiguram în viitor supravietuirea civilizatiei umane.

Continuând demersul educativ al mentorului sau, Carl Sagan, precum si viziunea acestuia asupra locului nostru în univers («suntem cu totii facuti din praf de stele»), Neil deGrasse Tyson ne invita sa luam o pauza de la convingerea ca lumea se învârte în jurul nostru si sa ne proiectam într-o perspectiva cosmica.

De aici putem sa ne vedem, obiectiv, de la departare, pe noi, dar si toate lucrurile demne de admiratie din jurul nostru – de la ecuatii matematice, la gauri negre sau studierea unei insecte la microscop – si sa descoperim, astfel, adevarul din vorbele poetului: «Mai multe-s pe pamânt si-n cer, Horatio, decât în filosofia ta.» Iar cel mai frumos lucru din tot acest univers infinit, ne spune Tyson, este ca suntem dotati cu o inteligenta care ne lasa sa-l cunoastem cât de cât.

Si asta e un gând pentru care merita sa speri." – Laura Câltea