Cu aventuri din călătoria prin Europa răsăriteană și Asia apuseană

"În anul 1854, atras de mirajul Orientului, un tânar doctor din Statele Unite porneste spre teatrele de lupta ale Razboiului Crimeii.

În calatoria de la Viena la Constantinopol face oprirea obligatorie la Bucuresti, unde misteriosul Stephen Lakeman, alias Mazar pasa, îi gaseste un post de chirurg în armata otomana. Patru ani mai târziu, întors acasa, va publica prima carte despre români scrisa de un american – o marturie pretioasa a momentului istoric în care „latinii de la Dunarea de Jos“ patrund în constiinta Occidentului.

James Oscar Noyes este un om de solida cultura clasica si cu vaste cunostinte istorice, prin care filtreaza si experientele directe, si amanuntele pe care le afla din scrierile calatorilor care l-au precedat.

Descrierea moravurilor, a traditiilor si a privelistilor din Valahia, descrierea marii tabere franco-britanico-otomane de la Varna, a calatoriei pe Marea Neagra spre capitala imperiului si a splendorii si sordidului Constantinopolului îsi pot gasi oricând locul într-o antologie a reportajului de calatorie romantic.

Prin amploarea documentarii si prin diversitatea surselor, prin valoarea observatiilor directe – din mijlocul evenimentelor si al locurilor unde se scrie istoria epocii –, prin descrierea spatiului valah în contextul geografic, politic si cultural mai larg din care acesta face parte, se poate spune ca volumul de fata este o sinteza asupra spatiului românesc din perspectiva occidentala – si o imagine a epocii în care România începe sa existe pe harta lumii.

""La ora 10 eram cu totii pregatiti s-o luam spre Bucuresti, capitala Valahiei, la distanta de cinci poste sau patruzeci de mile de Giurgevo. Hangiul, care se târguise pentru transportul nostru, ne-a condus pâna la un vehicul greoi si hodorogit, la care erau înhamati – sau mai degraba legati cu niste frânghii lungi – zece caluti bulgaresti.

Un capitan francez si unul austriac, un colonel francez care tocmai sosise de la Varna, contele, Aristias si cu mine am luat loc în trasura subreda, care trebuie sa fi fost importata de la Viena în urma cu un sfert de secol.

Ni s-a spus ca este infinit mai buna decât mijloacele de transport valahe facute prin partea locului, însa eu ma îndoiam ca vom putea ajunge la Bucuresti într-un astfel de vehicul. Trei valahi pletosi, de culoarea indienilor Choctaw, cu palarii pleostite si cu sube de oaie pe umeri, au încalecat pe trei dintre cai, au racnit cât îi tinea vocea, si am pornit la drum pe strazile largi din Giurgevo"".