Povesti din Bellu volumul 1

Poveștile acestea sunt adevărate. Sunt poveștile de viață ale unor personalități retrase în istorie: Cantacuzino, Văcărescu, Dalles, Bălăceanu, Poroineanu, Otetelișanu...

Dar le-am numit povești ca să nu se creadă că sunt cine știe ce evocări scrobite, cu pretenții didactice.

Nu este cazul.

De ce am reconstituit cursul unor vieți stinse demult pornind de la monumentele lor funerare din Bellu?

Pentru că în Bellu se mai păstrează, încă, dovezi că acești oameni au existat cu adevărat, că Dalles nu e doar o sală de spectacol în centru, că Poroineanu înseamnă mai mult decât un parc în Caracal și Cantacuzino nu e doar numele unui spital.

În plus, monumentele lor funerare – impunătoare, spectaculoase sau înduioșător de simple – sunt un ultim mesaj peste timp de la cei care le-au construit.

Povesti din Bellu volumul 2

Dacă în primul volum al „Poveștilor din Bellu” am descoperit destinele unor familii ca Bellu, Dalles, Cantacuzino, Assan etc., volumul al doilea reînvie personalități precum Sofia Mavrodin, Luigi Cazzavillan, Inginerul Liviu Ciulley, Evloghie și Hristu Gheorghieff, Anastase Simu.

Acestea sunt alte povești adevărate, povești ale unor vieți care s-au stins demult.

Ca să le scriu, am răscolit arhive și biblioteci și am răsfoit sute de ziare, căutând să reconstitui imaginea pe care o aveau în ochii contemporanilor oameni care au însemnat ceva în trecutul nostru.

Voiam să aflu cum au fost ei de fapt, cum au trăit, dacă au iubit și pe cine, dacă au urât și de ce, adică tot ceea ce exprimă, pe monumentele funerare din Bellu, liniuța minusculă dintre anul nașterii și cel al morții.

Au ieșit la iveală îngemănări curioase sau înduioșătoare de fapte mari și gesturi meschine, inteligență sclipitoare și naivitate incredibilă, sinceritate brutală și ipocrizie.

Personajele care au rămas în istorie nu au nicio legătură cu sfinții zugrăviți în bisericile pe care le-au ctitorit.

Cristiana Trică

Recomandare:

Cristiana Trică e istoric. Pentru ea, cele două secole de existență ale cimi­tirului Bellu, legate de istoria Bucureștilor în care e specialistă, înseamnă în primul rând par­cursuri genealogice reconstituite din biblio­grafii, arhive, ziare și istorii orale păstrate în vechi familii.

Înseamnă evocarea, cu pa­siune și talent, a unor personaje reale, de­venite uneori subiecte de legende urbane, pentru că „Bellu e cumințenia de azi a unui trecut care numai cuminte n-a fost pe când era prezent”