O capodopera a secolului XX, o carte-document, o lectura esentiala pentru cei interesati de experienta dura a Gulagului

„Inventivitatea deţinuţilor, energia pe care o depun pentru atingerea ţelului propus pot fi uimitoare.

Este incredibil ce cantitate colosală de energie se consumă în închisoare pentru a face rost de o bucăţică de tablă boţită şi a o transforma într‑un cuţit, într‑o armă de ucidere sau de sinucidere.

Atenţia gardienilor este întotdeauna mai slabă decât a deţinuţilor – o ştim de la Stendhal, care spune în Mănăstirea din Parma că temnicerului îi stă mai puţin gândul la chei decât întemniţatului la evadare.”

(Varlam Şalamov)

„Cind sint intrebat ce scriu, raspund: nu scriu amintiri. Nu exista nici un fel de amintiri in Povestiri din Kolima.

Nu scriu nici povestiri, mai precis, ma straduiesc sa nu scriu povestiri, ci o proza care sa nu poata fi considerata literatura.

Nu o proza a documentului, ci o proza incarcata de suferinta ca un document.” (Varlam Salamov)

„Autorul i-a intrebat de o mie, de un milion de ori pe fostii detinuti daca in viata lor a existat macar o zi in care sa nu-si aminteasca de lagar.

Raspunsul a fost unul singur: nu, n-a existat o asemenea zi.” (Varlam Salamov)

„Puterea acestor povestiri vine, inainte de orice, din refuzul de a clipi in fata mortii.

Subiectul povestirilor lui Salamov este irevocabilul: milioane de oameni au pierit, alte milioane au fost secatuite de sanatate si tinerete, iar in fata acestei realitati nu exista justificare, nici iertare. Nedreptatea nu poate fi nicicum reparata.” (The New York Review of Books)

„Povestirile lui Salamov reprezinta o lectura esentiala pentru acei cititori interesati de experienta Gulagului; ele vin din familia prozei lui Soljenitin, cu stilul si filosofia ei izbitoare.” (The Telegraph)

„In Suflete moarte a lui Gogol, un individ ingenios cistiga bani din vinzarea sufletelor celor morti. Personajele lui Salamov sint insa vii… trupurile lor traiesc si devin produse secundare ale minei.” (The New York Times)