Povestirile lui Kawabata ofera o viziune sublimata asupra vietii, si ele mai mult sugereaza decât afirma.

Patru dintre povestiri, „Japoneza Anna“, „Multumesc“, „Barbatul care nu râde“ si „Imortalitate“, au fost ecranizate chiar sub titlul acestui volum selectiv si prezentate la Festivalul International de Film de la Tokyo în 2010.

Scrise între 1916 si 1964, pentru editia în limba româna a volumului Povestiri de tinut în palma au fost alese o suta trei proze din cele o suta douazeci si doua din selectia considerata standard.

Multe dintre ele sunt traduse pentru prima data într-o limba europeana.

Povestirile acopera un registru larg – amintiri din copilarie si adolescenta, mici tablouri erotice aflate între vis si realitate, anecdote, istorii insolite, uneori alegorice ori fantastice – si reflecta in nuce toate temele majore ale lui Yasunari Kawabata: dragostea, singuratatea, relatia omului cu natura, moartea, ritualurile Japoniei de altadata, calamitatile si conflagratia mondiala.