?Oare de ce, atunci c?nd ne regasim, suntem napaditi de regrete!? Cum este posibil sa ne ?nt?lnim sufletul pereche, sa-l lasam apoi sa plece-n lume!?

Oare chiar suntem condamnati la eterna re?ntoarcere, la Uroboros!?

?ntrebari clocotitoare de viata, un volum al regasirii de sine ?ntr-o lume a adaptarii dificile, a ritmului tot mai alert, ?n care reperele se estompeaza. Iubirea si suferinta par a fi una si aceeasi stare traita, dar mai ales simtita. Corina Ozon scrie despre oglinzile din noi, despre alegeri dificile si fugi, la capatul carora de multe ori ne asteapta fericirea ?mbratisarii calde.?

(Cristian Munteanu, psiholog)

?Te ?ntrebi de unde vine succesul Corinei Ozon?

?ntr-o lume ?n care vorbim foarte rar despre viata noastra secreta, cel mai adesea confidential, cu unul-doi prieteni, la cafea sau la bere, si doar atunci c?nd simtim ca explodam psihic, Corina a avut ?ndem?narea, ?ndrazneala si talentul sa traga cortina de pe tabuurile pe care societatea, ipocrita, ni le impune. Sa ne puna o oglinda ?n fata si sa ne ?ndemne sa ne privim, cu curaj, calauziti de personajelor ei.

Corina Ozon face mai degraba reportaj (a fost ani ?ntregi jurnalista de presa scrisa si TV) dec?t scrie romane. Reportaje despre nefericiri si clipe de extaz, despre supunere si revolta, despre viata terna si viata spumoasa.

De ce reportaj? Pentru ca si-a construit ?n timp niste comunitati solide de cititori, av?nd ca locuri de ?nt?lnire Facebook-ul si Internetul. Nu a fost deloc simplu sa stea serile si noptile ?n discutii online cu membrii acestor comunitati (e o povara totusi sa te ?ncarci cu nefericirile, angoasele si problemele pe care miile de cititorii ti le dau spre rezolvare, cer?ndu-ti sfatul sau macar sa-i asculti).

Astfel ca cele mai multe dintre ?nt?mplarile povestite ?n cartile Corinei sunt ?nt?mplari autentice.

Desigur ca ?nt?lnim si persoane, literati sau nu, care privesc superior cartile Corinei Ozon. Ma ?ntreb totusi ? si sunt sigur ca raspunsul este da ? daca nu cumva acesti ?critici? (cu ceva exceptii, de pilda norocosii care traiesc o dragoste fantastica pentru un singur om, o viata ?ntreaga) nu sunt ei ?nsisi niste ipocriti tristi care saliveaza la unele pagini.?

(Victor Kapra, jurnalist)

?Cuvintele Corinei Ozon nu iarta. Apasa, din nou si din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, si te obliga sa traiesti fiecare pas alaturi de amintirile si de starile care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori ?ncercam sa le ignoram pentru a ne apara si pentru a putea merge mai departe. Asta reuseste Corina Ozon: sa fie l?nga tine cu dulcele si cu amarul, cu clipele de fericire si de ad?nca tristete, cu ?nceputul si cu sf?rsitul. ?n definitiv, povesteste ?nsasi Viata.?

(Alexandru Voicescu, scriitor)