Mărturii și evocări din lagăre și închisori, Carte cu DVD
Credința care învinge suferința si mărturii și evocări din lagăre și închisori – povești adevarate de curaj și speranță
"Mărturii și evocări din lagăre și închisori" (carte + DVD) vă poartă în inima istoriei prin poveștile celor care au refuzat să-și piardă credința și demnitatea.
Sunt mărturii care cutremură și inspiră si demonstrează ca nici în cele mai întunecate lagăre credința nu a murit.
Fiecare mărturie este o fereastră către trecut, un apel emoționant la memorie și reflecție iar cititorii vor descoperi povești de suferință, dar și de speranță, în care spiritul uman refuză să fie înfrânt.
Mesaj din partea autorului:
„Mărturiile foștilor deținuți politici, date în interviuri sau publicate în reviste și cărți, scot în lumină adevărului fapte greu de imaginat, o istorie pe care avem obligația să o cunoaștem.
Chinuiți prin pușcării și la Canal, în minele de plumb și în lagărele de muncă din Delta Dunării unde neîndeplinirea normelor de muncă era aspru pedepsită, din izolatoarele Mislei și până în „neagra” din Jilava, din zarca Aiudului și până în groapa cu șobolani de la Miercurea Ciuc, transportați asemeni animalelor în dube negre sau în trenurile morții de la o închisoare la alta pe durate lungi, hăituiți prin munți de agenți ai Securității și torturați în detenție de gardieni, închiși în izolator sau în carceră, dar și în celule cu 60-70 de deținuți, de la demascarea reeducări până la vorbitul în șoaptă în închisoarea tăcerii de la Râmnicu Sărat, comunicând prin semne sau cu ajutorul alfabetului Morse prin bătutul în țeavă sau în pereții celulelor, mulți dintre foștii deținuți politici din România au reușit să găsească metode de a rezista în fața represiunii comuniste.
Pentru a rezista în iadul carceral comunist, mulți deținuți au folosit cea mai puternică modalitate de rezistență: rugăciunea.
Astfel, în închisorile și lagărele de muncă, deținuții și-au găsit un aliat comun: nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Iar printre lacrimile provocate de suferință, locurile de detenție aveau să fie presărate cu minuni.
(Diacon Dumitru Bogdan Bădiță)
