"Mai intrebat de ce" cuprinde doua dialoguri, "Despre providenta" si "Despre fermitatea înteleptului".

Volumul continua colectia intitulata „În DOI” – „În Doi” pentru ca sunt dialoguri; pentru ca seria este facuta de doi (primul este filosoful roman Seneca, al doilea este tânarul student român); si pentru ca în fata cartii ramân, în cele din urma, doi – Autorul si Cititorul.

Volumul iti explica ce ce oamenilor buni li se întâmpla necazuri, daca tot exista providenta? Care este Planul?

Existenta ofera tuturor încercari – fiecaruia pe masura vietii lui.

Viata ta nu este ceea Ce suporti, ci Cum o faci

Recomandare:

Lucius Annaeus Seneca (sau Seneca cel Tânar) a fost un filosof stoic roman, preceptor al împaratului Nero. A ocupat functii în administratia Imperiului si a avut o viata si o cariera agitate, încheiate cu porunca împaratului sa se sinucida, dupa ce a fost banuit ca a complotat.

De la el au ramas multe epistole si dialoguri care alcatuiesc substanta multor tomuri, în continuare traduse si tiparite inclusiv în româneste, îndeosebi pentru esenta filosofiei sale, anume ca întelepciunea consta în a-ti cultiva vointa de a-ti gasi fericirea în virtute, si nu în hazardul bogatiei materiale.
(Stelian Turlea, Ziarul Financiar)

Daca lipseste tinta, viata e o ratacire - Seneca

(Fragment din cartea "M-ai intrebat de ce" de Seneca)

"1. Numai ca, pe masura ce discutia inainteaza, am sa arat ca lucrurile ce par rele nu sunt de fapt asa.

Am sa spun acum ca imprejurarile, pe care tu numesti grele, potrivnice si blestemate, sunt de fapt bune: in primul rand chiar pentru persoanele care le suporta, si apoi pentru toti oamenii, carora zeii le poarta mai multa grija decat indivizilor; din nou, as spune ca acestea li se intampla celor care le doresc - iar daca nu le vor, isi merita nefericirea.

Am sa adaug faptul ca aceste greutati ni se intampla din voia sortii si ca ii afecteaza pe cei buni tocmai in virtutea legii care ii face sa fie buni.

Am sa te conving apoi sa nu ii plangi niciodata de mila unui om bun: caci se poate spune despre el ca e nefericit, dar nu poate fi cu adevarat nefericit.

2. Din toate cate mi-am pus in gand, cea mai dificila imi pare prima chestiune, anume ca aceste nenorociri, care ne provoaca groaza si teama, le prind bine celor carora li se intampla. „Este spre binele lor", imi spui, „ ca oamenii sa fie alungati in exil, sa cada in mizerie, sa-si ingroape copiii ori sotia, sa sufere dezonoarea publica, sa aiba corpul slabit de boala?"

Daca te mira faptul ca aceste nenorociri sunt in avantajul cuiva, vei fi mirat ca bisturiul si focul, ca si ajunarea si setea, ii ajuta pe unii oameni sa se faca bine.

Dar daca te vei gandi ca pentru a fi vindecati unora le sunt razuite si indepartate oasele, le sunt extrase venele si le sunt amputate membrele, care nu puteau ramane lipite de corp fara sa-l puna in primejdie in intregul lui, imi vei ingadui sa-ti demonstrez si ca unele rele sunt tocmai in avantajul celor care le sufera; in acelasi chip, pe Hercule, lucrurile laudate si cautate sunt uneori spre paguba celor care gasesc desfatare in ele, asemanandu-se foarte tare mancarii in exces, betiei si altora care ucid aducand placere."