Enigma Pacepa - Un dosar inedit despre România în timpul Războiului Rece

Stefano Romei analizează perioada post-Pacepa, una caracterizată de o accentuată decădere a societății românești, de la agonia lentă și progresivă a regimului comunist până la izbucnirea revoluționară din 1989.

Evadarea generalului român Ion Mihai Pacepa, la 29 iulie 1978, este una dintre cele mai importante și spectaculoase operațiuni de informații desfășurate în timpul Războiului Rece.

Obținerea de azil politic în Occident de către generalul român de atunci a condus jocul de spionaj subteran dintre cele două blocuri politice la o transformare radicală: de la intensitatea redusă a tatonărilor și păstrarea unei distanțe prudente la o înfruntare fățișă și sângeroasă.

Pentru România socialistă, momentul fugii lui Pacepa în Statele Unite ale Americii a reprezentat un moment de cotitură.

Peste noapte, Ceaușescu și-a pierdut nu doar principalul consilier de încredere, ci și pe cel care, cu o mare abilitate și utilizând metode uneori neortodoxe, reușise să creeze rețeaua necesară pentru atragerea de resurse și tehnologie din Occident.

Strădania analitică a autorului Stefano Romei mi-a atras atenția din prima clipă în care am aflat despre textul său. O interpretare din afară, asupra unor subiecte de istorie românească, e mereu de încurajat.

Autorul acestui volum a găsit o bună parte dintre sursele disponibile azi despre „enigma Pacepa“ – inclusiv cablogramele fost-secrete WikiLeaks, din care aduce detalii interesante.

Cititorul va retrăi una dintre marile povești de spionaj-contraspionaj ale României comunizate și, la finalul acestor pagini, cu siguranță va ști mai multe despre acest atât de alambicat „caz Pacepa“.

Adrian Cioroianu